Pachet Viata in gluma cu Radu Paraschivescu

Recviem vesel pentru tata

Pe mama n-o mai am de aproape doi ani. Pe tata, de aproape patru. In apartamentul in care au locuit cincizeci si trei de ani, din cei cincizeci si sase cat au fost impreuna, urla linistea. Apartamentul e gol, dar mobilat. Va fi scos la vanzare, golit, umplut la loc de un alt ocupant, transformat in amintire.
Ma ajuta in vreun fel scrierea acestei carti?
Prea putin. Dupa trei-patru pagini, banuiala devine certitudine: prezenta tatei in carte nu-i suplineste absenta in carne si oase. Si atunci, de ce o scriu?
Fiindca nu pot sa n-o fac.
"Prea putin" e mai mult decat "deloc".
Ajutorul, mai cu seama in vremurile astea, nu se refuza.
Iar Recviemul vesel e o carte pentru cititori si un sprijin pentru mine. - Radu Paraschivescu, aprilie 2020

Fluturele negru

Fluturele negru este romanul unei predestinari in care fiecare amanunt – copilaria chinuita, maestrul iubit, dar aflat intr-o alta varsta a picturii, amorul novelesc pentru o femeie pierduta, dar mai ales spectrul mortii-prietene, viziunea fluturelui negru in fiecare gest, vis, intamplare – isi are rolul sau. Nu exista scapare din universul negru al lui Caravaggio – pare a ne spune povestitorul din alt timp –, nu exista scapare in afara scurtului moment in care, printr-un tertip (de ordinul creatiei din nimic), artistul ne obliga sa privim altfel figurile sale ambivalente, concupiscente sau suave, fructele sale pline de o seva artificiala, «cinele de taina» necanonice si neconventionale. – Simona Sora

Orice om ii este teama. Un partid, doi ani si trei premieri

Isi bat joc de tine. Te fura, te invart pe degete, te mint. Iti castreaza legile si-ti rad in nas. Te fac sa-ti fie rusine sa scoti buletinul in aeroporturile lumii. Te trateaza cu dispret si, cand li se pare c-ar fi nevoie, cu gaze. Te duc cu presul promisiunilor. Te cred naiv, manipulabil, neinformat. De doi ani. Saptamana de saptamana, zi de zi, ceas de ceas. Traiesti intr-o tara aflata in pragul cleptocratiei, intr-o democratura condusa de condamnati penal, de impostori si de analfabeti. Suporti zilnic rusinea de-a avea ministri care nu stiu sa scrie si sa vorbeasca nici macar in limba lor. Te revolti si iti strigi disperarea in piete. Iar uneori incerci sa scapi de sufocare razand. Macar cateva minute sau o ora.
Orice om ii este teama, cartea-parastas a Romaniei dupa doi ani de guvernare PSD, e o amenda simbolica pentru partidul care mai are putin si isi ingenuncheaza tara. Dar nu numai. E in acelasi timp un instrument care masoara trei decenii de sperante inselate si de iluzii pierdute. - Radu Paraschivescu

Doua maturi stau de vorba

Pasiunea pentru superlative ramane nestinsa in Romania de-a lungul timpului. Casa de avocatura spirituala a exceptionalismului carpatin nu doarme si insista sa sustina, in acest avant insomniac, ca traim intr-un spatiu unde cel mai bun lucru pe care-l putem face e sa ne admiram singuri maretia. Romania nu e singura tara care se pretinde mare pentru a uita ca e mica. Dar e cea care ne intereseaza, fiindca in ea traim. Or, a inventa formule superlative cand esti corigent la atatea criterii elementare tradeaza un fel de-a fugi din realitate care va trebui introdus rapid in calendarul sporturilor olimpice.

O tara lipsita de autostrazi si spitale se leagana in iluzia exceptionalismului si a fratelui sau de cruce, celmaicelismul. O tara plina de analfabeti functional se chinuie sa-si ilustreze detenta fabricand produse care ies din conturul normalitatii. O tara cu scoli in care ploua si in care veceul e in fundul curtii se pacaleste singura prin indelungi artificii cosmetice. O tara unde lumea nu mai citeste adulmeca lacom Cartea – e adevarat, a Recordurilor. O tara plina de gropi si de boli cocheteaza cu varful clasamentului. O tara cu mortalitatea infantila cea mai mare din Europa exalta traiul bun si se viseaza deasupra celorlalte. (RADU PARASCHIVESCU)