Povestea pierdută a Evei Fuentes

Ce poate fi atât de important într-o carte veche de 120 de ani, încât cineva ar risca totul ca s-o găsească?

Este cartea pentru care mulți și-ar da viața.

Este povestea care, timp de 120 de ani, a rămas închisă ca o colivie.

Acum, cineva caută cheia, iar adevărul dinăuntru nu mai poate fi ținut captiv.

La început, a fost o vară la Harvard. Cărămizi roșii încălzite de soare, pagini albe, cerneală proaspătă și o femeie cubaneză care îndrăznește să scrie într-o lume în care femeile nu erau încurajate să-și lase numele în istorie. Eva Fuentes nu știe încă faptul că povestea ei va trece prin timp asemenea unui obiect interzis. Nu știe că iubirea, minciunile și alegerile acelei veri vor ajunge, peste mai bine de un secol, să fie căutate cu disperare.

Apoi, cartea Evei ajunge în Havana anilor ’60, sub regimul lui Fidel Castro, unde Pilar trăiește cu frica în casă și cu dorul soțului ei, închis pe nedrept. Când cartea ajunge în mâinile ei, Pilar simte că nu a descoperit doar o poveste veche, ci o voce care a traversat timpul și care acum depinde de curajul ei pentru a nu fi pierdută. Într-o lume în care o bătaie în ușă putea rupe o viață în două, ea încearcă să protejeze cartea ca pe o urmă a celor dispăruți, ca pe o promisiune că nu vor fi uitați și ca pe o formă de a păstra viu tot ce regimul încerca să șteargă

Peste decenii, cartea reapare în Londra prezentului, nu ca un volum oarecare, ci ca singurul exemplar cunoscut al unei povești vechi de 120 de ani, pregătit să iasă la lumină printr-o licitație. Margo Reynolds este angajată să îl găsească înainte ca altcineva să pună mâna pe el, dar curând își dă seama că o carte care a supraviețuit atât de mult timp nu atrage doar colecționari, ci și oameni care știu exact ce poate dezvălui. Printre librării vechi, ploaie, metrou și străzi învăluite în ceață, Londra devine scena unei vânători în care fiecare indiciu o apropie pe Margo nu doar de carte, ci și de adevărul pe care cineva a încercat să-l țină ascuns timp de un secol.

Descoperă „Povestea pierdută a Evei Fuentes”, un roman spectaculos în care ficțiunea istorică, romantismul și suspansul se împletesc într-o poveste despre femei, memorie și adevărurile care supraviețuiesc secolelor.

Recenzii

„Un omagiu tulburător adus puterii literaturii de a ne alina necazurile. O carte de neratat pentru cititorii pasionaţi.” – Madeline Martin, autoarea bestsellerului „Biblioteca secretă din Varșovia”

„Combinaţia perfectă de dramă, intrigă şi pasiune creează un roman capabil să cucerească inimile cititorilor de pretutindeni.” – Natasha Lester, autoarea bestsellerului „The Paris Orphan”

„Un roman plin cu răsturnări de situaţie care te ţin cu sufletul la gură, condimentat cu un secret ce bântuie personajele aşteptând să fie dezvăluit. Cleeton reuşeşte să combine cu iscusinţă pagini de istorie, suspans şi puterea nepieritoare a povestirii.” — Eliza Knight, autoarea bestsellerului „Confessions of a Grammar Queen”

„O adevărată scrisoare de dragoste dedicată puterii eliberatoare a cuvântului scris. Povestea are o tensiune subtilă care te face să nu laşi cartea din mână. O experienţă de lectură de excepţie, absolut captivantă.” — Monica Chenault-Kilgore, autoarea romanului „The Jewel of the Blues”

Marea m-ar picta în albastru

Cât timp marea rămâne albastră, există o parte din noi care încă mai poate spera.

Jihad Dabbagh are șaptesprezece ani și simte viața prin culori. Dar, după moartea neașteptată a mamei sale, toate nuanțele se sting. Copleșită de pierdere și neînțeleasă de tatăl ei, este trimisă la Academia Braxton, unde numele ei și hijabul o transformă într-o țintă, iar cei din jur o judecă înainte să o cunoască.

Refugiul ei devine un vechi caiet de schițe, făcut din lemnul unui copac din orașul natal al mamei sale, în Siria, o țară pe care Jihad o cunoaște doar din poveștile acesteia. Nu a mai pus mâna pe pensulă de peste un an, dar ajunge să dea formă culorilor durerii, suferinței și doliului ei, pictând povestea drumului mamei sale prin Siria.

Iar când arta ei apare, ca prin magie, pe zidurile New Yorkului, durerea pe care o ținea ascunsă zguduie un oraș întreg.

Citește această carte dacă:

-         Ai simțit cu tot sufletul emoția din bestsellerul Cât timp înfloresc lămâii și îți dorești o poveste mai intimă, mai caldă, mai aproape de doliu și identitate.

-         Cauți un roman care nu vorbește doar despre pierdere, ci despre felul în care iubirea se regăsește în limbă, mâncare, tradiție, povești și culori.

-         Îți dorești o carte cinematografica, cu imagini atât de vii, încât simți marea, rodiile, lemnul sirian și vopseaua de pe ziduri.

-         Îți plac romanele cu accente de realism magic, care pornesc dintr-o durere foarte reală și o transformă într-o poveste plină de simboluri, culori și frumusețe stranie.

Siria din spatele poveștii

Siria pe care Jihad o poartă în sânge nu este doar țara mamei ei, a Mediteranei, a rodiilor, a limbii arabe și a poveștilor spuse acasă. Este și o țară rănită de un conflict început în 2011, după protestele Primăverii Arabe, când milioane de oameni au fost smulși din casele lor, iar dorul de acasă a devenit, pentru multe familii, o rană dusă mai departe din generație în generație.

Această istorie nu apare ca o lecție, ci ca o absență care doare. O simți în felul în care Jihad moștenește o țară pe care o cunoaște mai mult prin povești, prin mâncare, prin rugăciuni, prin limba arabă și prin amintirile mamei sale.

Este o poveste despre ce rămâne după ce o familie pleacă: vinovăția de a fi în siguranță când alții nu sunt, sentimentul de a fi străin într-un loc care ar trebui să fie acasă și nevoia de a păstra vie o mamă, o mare și o țară întreagă prin artă.

RECENZII

„Am avut senzația că citesc o carte scufundată în albastru. Totul curge, totul doare, totul are o frumusețe stranie. O lectură memorabilă.” — Ala

„Dacă Cât timp înfloresc lămâii m-a făcut să sufăr pentru personaje, acest roman m-a făcut să stau în liniște cu propria mea tristețe. Zoulfa Katouh scrie cu o tandrețe devastatoare.” — Claire

„Am ales cartea pentru copertă. Am rămas pentru fraza care m-a făcut să închid cartea și să privesc în gol.” — Azanta

„Marea, rodiile, meduzele, culorile, toate par să aibă suflet în acest roman. E o poveste care nu te te acoperă încet, ca o apă adâncă.” — Yusra