Nicolae Batzaria este cel mai prolific scriitor aromân în genul didactic. Numeroasele sale anecdote sunt si astazi citite cu aceeasi placere, mai ales ca a reusit sa le scrie într-o forma perfect adecvataă gustului popular.

S-a nascut în 1874 la Crusova, unde a facut Scoala primara. Dupa ce a absolvit Liceul român din Bitolia, a urmat timp de doi ani cursurile Facultatilor de Litere si Drept din Bucuresti, dupa care ocupa, rând pe rând, mai multe si diferite functii: director-rofesor la Crusova, profesor la gimnaziul din Ianina, profesor la liceul din Bitolia, inspector scolar la Salonic. Ales ca senator în 1908 în corpurile legiuitoare ale Junilor Turci din Constantinopol, în decembrie 1912 e numit ministru al Lucrarilor Publice în guvernul turcesc, iar în 1913, fiind delegat al aceluiasi guvern, e semnatarul tratatului de pace din Londra din acelasi an. În timpul razboiului (1916) se retrage în Elvetia. Revenind în România, e ales, în 1920, ca senator în guvernul generalului Averescu.

Fara sa fie neaparat un inovator, Batzaria a creat o modalitate proprie de a scrie pentru copii si tineret. Romanele lui, de fapt povestiri de dimensiuni ceva mai mari, aschematice, reluând aceeasi intriga pâna la uzura, revenind, în decoruri schimbate, la aceleasi personaje, împartind oamenii în buni si rai, moralizeaza cu succes. Câteva scrieri se inspira din poznele si ispravile unor personaje ce îsi vor avea celebritatea lor: Haplea si Frosa, Lir si Tibisir, Timofte si Porumbita, Uitucila.