Jane Eyre (limba engleza)

Victorianismul de mână cu destinul tragic e servit cu un aer de normalitate care șochează modernitatea. E ironic cum o lume atât de strictă în aparențe permitea pasiuni atât de profunde în secret. Brontë jonglează cu ipocrizia socială ca un magician care scapă de secrete la un truc prea impecabil.

Simt în Jane Eyre o uriașă lecție despre alegeri morale: atunci când trebuie să te îndepărtezi de omul pe care îl iubești pentru a-ți păstra integritatea. Decizia ei de a pleca din Thornfield nu e doar un gest romantic, ci un act de curaj civic interior. Un roman despre libertate, nu despre cătușe invizibile.

Am citit Jane Eyre într-o noapte înfricoșătoare de toamnă și efectul gotic m-a ținut cu inima bătând alarmant. Castelul Thornfield e personaj la fel de viu ca Jane însăși: holuri învăluite în umbrelă, suspine în pod și ecouri de pași pe scări. Atmosfera te face să șoptești printre pagini.

Bertha Mason, „izgonită” la etajul superior, devine personajul meu preferat din umbră: înnebunirea ei e oglinda ipocriziei căsătoriei victoriene. Furia ei reprimată transformă casa în teatru al suferinței nespuse. Un exemplu perfect de frumos grotesc.

Jane Eyre e mai mult decât romanța clasică: e portretul unei femei care își croiește drumul în lumea rigidă a secolului al XIX-lea. Admir modul în care Charlotte Brontë îmbină introspecția cu acțiunea, iar fiecare alegere a lui Jane pare un gest de revoluție tăcută.