Dragoste moarta este prima incercare autobiografica a lui Haralamb Zinca. Au urmat, la distanta de doar cativa ani, Eu, H.Z., aventurierul si Fiecare om cu clepsidra lui. 

Cartea este, de fapt, un amestec uimitor si sensibil al unor mici fragmente de razboi cu intamplari din Bucurestiul anilor de dupa conflagratie si din perioada petrecuta intr-un colhoz uzbec. Pe langa amintirile legate de inflatie, foamete - mai ales in Moldova -, saracia din Bucuresti, fetele din Cruce, vecini, activismul politic, aflam si despre debutul sau in Revista literara, unde publica fragmente din Jurnal de front, intalnirea cu Vladimir Colin si cu "nasul literar", Miron Radu Paraschivescu, la care se adauga scurte povestiri cu diferite personaje, oglindindu-le problemele, framantarile interioare si traumele. Aici apar prima povestire cu si despre aviatori si amintiri pline de farmec legate de Uzbekistan, cu familia adoptiva de acolo, prietenii si inceputurile timide ale dragostei.