"Dialoguri cu Sufletul" al Anidei Lasto posedă acele caractere viguroase care îndeamnă respirația la respirație. Încercările de autolegitimare prin invocarea tradiționalului "Te iubesc", nu mai posedă prima valoare a rostitului din suflet. În volumul ei, Anida decongestionează puritatea și așează cu delicatețe silabele unui viitor limbaj al iubirii contemplative.

Daniel Dăian

„Am nevoie de tine pentru a călca în picioare supraviețuirea pe scara trăirilor în iubire. Iubirea, moartea timpului sunt măsurile fără de măsură pe care în preajma existenței tale încetez în a încerca să le măsor. Căci fac parte din suflet, iar sufletului nu-i putem da o definiție justă. Infinitului îi atribuim zadarnic propriile limite. Dacă timpul divin este o clipire, omul e doar o lacrimă de-a lui Dumnezeu. Și, totuși trăiesc într-o singură secundă.”