Cuviosul Gheorghe din Drama, Sfantul celor saraci si indurerati

Vietile sfintilor sunt cele mai iubite lecturi ale cre­din­­ciosilor. Viata cuviosului Gheorghe Karslidis ne inta­reste, ne ofera leacurile de trebuinta pentru vindecarea de patimi, ne calauzeste fara inselare pe calea indumnezeirii si ne invata cum poate omul sa se faca asemenea lui Hristos. Cuviosul Gheorghe L-a iubit cu toata puterea pe Domnul si, urmand din tinerete calea cea stramta si anevoioasa si trecand prin multe intristari, s-a invrednicit a primi cununa cea buna a marturisirii de la Mantuitorul Hristos.
 

Cuviosul Gheorghe priveghea mereu, liturghisea cu zdrobire de inima si evlavie; spovedea scotand la iveala bolile ascunse ale inimilor, tamaduia bolile sufletesti, intarea crestinii cuprinsi de frica, sporindu‑le credinta. A fost un adevarat dar trimis de Dumnezeu in acele vremuri grele. Neobosit si cu un zambet discret, ii primea si ii asculta cu rabdare pe toti care veneau cu o pocainta sincera, dornici de a primi invatatura. Dadea fiecaruia sfaturi potrivite si duhovniceasca merinde pentru a‑si continua lupta, indepartand durerea din inimile celor intristati intr‑un fel pe care el singur il stia, intarindu‑i duhovniceste si sufleteste, astfel incat sa poata pune din nou inceput bun.

 

Duminica dimineata ne‑am trezit pentru Dum­nezeiasca Liturghie. Cu harul Preabunului Dumnezeu, gheronda era din nou in intregime luminat, stralucea. Nu va pot descrie cele ce am vazut. Zbura! Nu pasea pe pamant. Stateam in spatele pangarului, privind altarul si icoanele de pe iconostas. Am vazut‑o pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu cu lacrimi in ochi. Nu‑mi puteam crede ochilor... M‑am uitat din nou la icoana. Lacrimile continuau sa curga. Nu am spus insa nimic nimanui. Parintele liturghisea, dar se afla, fara doar si poate, in alta lume. Nu era pe pamant... Stralucea... si totul in jur era luminos.

Traducere din limba greaca de Monahia Rafaila Oancea.