Ciocnirea + In pat cu pacatul + De mana cu ispita

Ciocnirea

„Ea e singurul aer pe care corpul meu îl poate respira”

Când viaţa se năruie în jurul nostru, cât de dispuşi suntem să luptăm pentru singurul lucru fără de care nu putem trăi, adică dragostea noastră?

Pentru mine, totul a început când Rylee s-a năpustit în acel blestemat de depozit. M-a făcut să simt. M-a întregit când tot ce am crezut că aş putea fi era incomplet. A devenit colacul de salvare de care nu ştiam că aveam nevoie. Da, merită să lupt pentru ea... însă cum poţi lupta pentru cineva pe care ştii că nu-l meriţi?

Colton m-a vindecat şi m-a întregit, mi-a furat inima şi m-a făcut să îmi dau seama că dragostea noastră nu este nici previzibilă, nici perfectă, ci plină de cotituri. Şi asta este în regulă. Dar când lucruri din afară ne pun la încercare relaţia, până unde trebuie să merg ca să-i dovedesc că merită să lupt pentru el?

Cel care a spus că iubirea este răbdătoare şi blândă nu ne-a întâlnit niciodată pe noi doi. Ştim că iubirea noastră merită toate şansele, că suntem meniţi unul altuia, dar când trecutul ne ameninţă viitorul, oare urmările ne vor întări sau ne vor despărţi drumurile?

În pat cu păcatul

Ignazio Vitale nu este un om bun.

Îmi dau seama de cum îl văd, simt pericolul care îl înconjoară. Are un fel aparte de a se impune, de a prelua controlul, de a ști la ce mă gândesc înainte s-o fac măcar.

Este tulburător și ispititor, înspăimântător și fatal. Este tot ce mi-am dorit vreodată, dar ultimul lucru de care am nevoie. O obsesie.

Nu-i ia mult să mă atragă în pânza lui, să mă farmece în pat și să mă ademenească în viața lui, o viață despre care nu am știut nimic până nu a fost prea târziu. Are secretele lui, niște secrete pe care nu le pot înțelege și care mă împiedică să plec, indiferent de cât de mult îl implor să-mi dea drumul. Câteodată are o privire pe cât de întunecată și de înfricoșătoare, pe atât de captivantă. Este un monstru cu un chip frumos. Dar ce descopăr dincolo de aparențe schimbă totul.

Vreau să îl urăsc.

Câteodată o fac.

Dar asta nu mă împiedică să-l și iubesc.

De mână cu ispita

Abține-te să spui ceva ce nu crezi...

Este o idee simplă, pe care am rostit-o de nenumărate ori, dar pe care oamenii nu par să o înțeleagă. Ar trebui să alegi cu grijă fiecare silabă, pentru că nu știi niciodată când cineva se așteaptă să te ții de cuvânt.

Cineva ca mine.

Eu nu sunt un om bun. Nu sunt, știu asta. Am destul întuneric în mine ca să alung din lume orice urmă de lumină. Dar e o rază de lumină pe care n-aș putea-o răni niciodată, una pe care n-aș putea s-o sting.

Karissa.

Crede că sunt un monstru, și poate că sunt. O neliniștesc prin atingerile mele, îmi face plăcere să îi torturez sufletul. Dar nu sunt singurul. Lumea e plină de monștri, iar eu nu sunt cel mai periculos dintre ei.

Nici măcar pe aproape...

Dumnezeu să mă ajute, o iubesc!

Și Dumnezeu să-i ajute și pe cei care încearcă să mi-o ia.