Cavalerul de duminica

Dupa roadele lor ii veti cunoaste caci orice pom bun face roade bune (Mt. 7, 16-17) si orice manifestare a binelui va atrage dupa sine binele. Despre acest bine si frumos de care avem nevoie mai mult ca oricand in vietile noastre, ne vorbeste atat de limpede cartea de fata.

Desfasurand firul povestii lui Roland, fiu al unui pictor talentat si mostenind el insusi darul si maiestria parintelui sau, autoarea Olga de Pitray, ultimul copil al celebrei Contese de Segur, ne invaluie subtil, punandu-ne in situatia de a reflecta la propria noastra verticalitate, la curajul si demnitatea pe care le (mai) avem, oare, ascunse sub carapacea egoismului, a materialismului si a indiferentei omului contemporan.

Cavalerul de duminica este omul care sfinteste locul, indreapta oamenii spre absolut si evita compromisurile meschine aparute inevitabil pe calea vietii. Caci un cavaler trebuie sa fie fara frica si fara cusur. Onoarea si recunostinta sunt constantele comportamentului sau, idealul e dus pana la jertfa. Pierzandu-si tatal, Roland ramane unicul sprijin al mamei sale. Nevoit sa accepte cu totul alte indeletniciri decat a picta cu tot sufletul, va merge inainte, acceptand toate provocarile ca venite din mana Domnului. Viata sa se va intrepatrunde in chip neasteptat cu cea a bogatului negustor Gerin, Roland reusind, prin puterea exemplului, sa-i schimbe pe cei doi copii ai acestuia, aducandu-i, intocmai ca pe niste fii risipitori, la o viata plina de sens.

Cavalerul de duminica este asemenea grauntelui celui mai bun pe care fiecare dintre noi, o putem planta in inimile noastre, pentru a o inmulti apoi, de treizeci, de saizeci, de o suta de ori, dupa putinta, in vietile celor care ne inconjoara.