Pentru mine, fericirea nu a fost niciodată scopul şi sensul vieţii, dar am ştiut dintotdeauna că ea există - iar acum, îndeplinindu‑mi chemarea, ca preot şi psiholog, vreau să‑i ajut pe oameni să fie fericiţi. Oamenii caută fericirea - sau ceea ce numesc ei fericire. Mi‑am dat seama că un răspuns pozitiv la problema fericirii poate face ca mulţi să adopte o atitudine optimistă față de viaţă - şi, invers, tăgăduirea fericirii îi duce pe mulţi la descurajare, pesimism şi depresie. Mi‑am dat seama că viaţa duhovnicească atârnă de un fir de păr şi că acest „fir de păr” este convingerea că fericirea e cu putință. Cum se face însă că această convingere are asemenea putere? Nu este, oare, ceva iluzoriu? Poate că este, dar datoria mea e aceea de a arăta că a fi fericit e ceva ce poate fiecare! Fiecare om poate fi fericit! Aşa cred eu, şi consider că această convingere trebuie împărtăşită. Pentru mine, asta înseamnă a da mărturie despre adevărata fiinţare. Această carte este o mărturie despre adevărata fiinţare, care poate fi, pentru mine şi pen­tru voi, fericită, în pofida tuturor as­­pectelor tragice ale lumii: boala, suferinţa şi moartea, ura, trădarea şi minciuna. În ea nu veţi găsi reţete ale fericirii, nici tehnici sau exerciţii ce duc la fericire. Dacă vă interesează fericirea ca obiect ce poate fi aflat, cumpărat, dobândit, meritat, obţinut prin cereri sau rugăciuni către Dumnezeu, închideţi această carte. Dacă sunteţi convinşi că viaţa este tragedie, „cruce” sau încercare grea, căreia Făcătorul îl sor­teşte pe orice om, aceasta nu e o carte pentru voi. N‑aveţi nevoie s‑o citiţi, eu n‑o să vă pot schimba convingerile. Dar dacă nădăjduiţi „mai presus de nădejde” că vă aşteaptă viaţa veşnică, fericirea şi bucuria, atunci ne vom înţelege. - Pr. Andrei Lorgus

Traducere din limba rusă Adrian Tănăsescu‑Vlas.