Un poem plin de culoare, care aruncă o lumină nouă asupra lui Apolodor și asupra lumii pinguinilor care-l întâmpină în Labrador: Apolodictator, Apolodizident, Apolodrama,  Apoloaumădoare, Apolodiva și mulți, mulți alții. Amestec rar de omagiu și satiră, Cartea albă cu Apolodor se citește cu zâmbetul pe buze, cu dor de Gellu Naum și cu bucuria intensă dată de poezia bună. „O lume de apolodorieni, apolodorini și apolodorine, de care se ocupă un autor... apolosof! Cu un final de-ți rupe inima de adevărat ce e.” - Simona Popescu  „Dacă Apolodorul lui Gellu Naum n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat. Dar dacă tot există, trebuie reinventat și perpetuat – este singura șansă de a mai salva ghețarii.” - Florin Bican Avertismentul autorului: Textul cărții de față conține scene de violență fizică, verbală și emoțională, abateri deliberate de la normele gramaticale și lingvistice în vigoare, precum și eșantioane de limbaj erbaceu, folosite exclusiv în scopul caracterizării personajelor. Acestea nu sunt intenționate ca modele pentru cititori și, prin urmare, nu se recomandă preluarea și reproducerea lor ca atare în viața cotidiană.Cuvinte-cheie: versuri, satiră, Apolodor, pinguini, umor  De același autor:Și v-am spus povestea așaTropice tâmpeReciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc