Lazar Saineanu despre romana, idis si franceza

Traducere din limba engleza de Irina Vainovski-Mihai

Prefata de Alex Drace-Francis, Universitatea din Amsterdam

Postfata de Ana Barbulescu, Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel”

Coeditare cu Editura Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel”

Ultima carte a lui Natalie Zemon Davis, care si-a castigat faima printre istorici inca din anii 1980 si a fost profesoara la Princeton University, e despre bine-cunoscutul filolog Lazar ?aineanu, elev al lui Hasdeu, specialist deopotriva in limba romana, idis si franceza veche, in special cea din opera lui Rabelais. Volumul urmareste viata si opera atat de variata a lui Lazar ?aineanu, conditia lui de evreu in Romania, rivalitatile cu alti lingvisti de aici si respingerea de doua ori a cererii sale de cetatenie, lucrarile lui despre limba romana, dar si cele despre limba idis ori legaturile cu alti evrei mai mult sau mai putin celebri, iar in final perioada de dupa emigrarea in Franta si renumele pe care si l-a castigat acolo. Davis foloseste „viata multifatetata” a lui ?aineanu ca o fereastra catre strategiile de supravietuire ale intelectualilor evrei care se confrunta cu antisemitismul european de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

„Natalie Zemon Davis aduce la viata aspiratiile si dezamagirile, pasiunea si durerea cuiva care merita mai mult decat a primit. Aceasta este perspectiva pe care o prezinta in portretul empatic al lui Eliezer ben Moses Sain, mai tarziu Lazar Saineanu si in final, in ultimele decenii ale vietii, Lazare Sainean.” (Maria Bucur, Indiana University)

„Lucrarea riguroasa si emotionanta a lui Natalie Zemon Davis ne permite sa ascultam vocea viguroasa si chinuita a unui om care si-a dedicat viata intelectuala intalnirilor, a iubit doua natiuni si trei limbi si totusi a ramas pretutindeni un strain.” (Roger Chartier, College de France si University of Pennsylvania)

„Davis insista asupra faptului ca, pentru Saineanu, «hibriditatea» nu era un defect, ci o sursa de creativitate lingvistica. Contactul dintre limbi si culturi nu producea degradare, ci imbogatire.” (Alex Drace-Francis, Universiteit van Amsterdam)

„Drama lui Saineanu nu este rezultatul unei intamplari nefericite si nici consecinta unei antipatii punctuale. Este rezultatul unei maniere specifice de a construi apartenenta la poporul roman si de a defini criteriile valide ale includerii, respectiv ale excluderii.” (Ana Barbulescu, Institutul „Elie Wiesel”)