Povestea otrăvurilor este povestea puterii. Secole la rând, familiile regale s-au temut de agonia care le inducea vomă și crampe teribile provocată de acel ceva invizibil adăugat în mâncare sau în băutură de un potențial dușman. Pentru a evita otrăvirea, aceștia se bazau pe degustători, pe coarne de unicorn și pe antidoturi testate pe condamnați. Servitorii lingeau tacâmurile familiei regale, le probau lenjeria și gustau conținutul oalelor de noapte.

Ironic, stăpânitorii îngroziți de otrăvuri se otrăveau fără să știe în fiecare zi cu cosmetice, medicamente și cu un trai în mizerie în cel mai concret sens al cuvântului. Femeile foloseau produse de machiaj cu mercur și plumb. Bărbații își ungeau cu rahat chelia. Medicii prescriau clisme cu mercur, creme cu arsenic, băuturi cu plumb cu poțiuni din grăsime și cranii umane, proaspăt procurate de la călău. Cele mai luxoase palate erau doar un pic mai curate decât latrinele. Când privim portrete din secolele trecute, nu vedem ce se află sub hainele somptuoase și dincolo de duhoarea trupurilor nespălate – păduchi înfruptându-se din zonele intime și viermi care cuibăreau în intestine.

În Arta regală a otrăvurilor, Eleanor Herman combină accesul ei unic la arhivele regale cu descoperiri de ultimă generație ale științei criminalistice pentru a spune povestea adevărată a palatelor strălucitoare ale Europei: una a medicinei șocante, a cosmeticelor otrăvitoare, a excrementelor mereu prezente, a unui mediu ideal pentru boli și, uneori, pentru crime.