Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte atât de faină încât să vă panicați la un moment dat când realizați că mai aveți vreo zece pagini și se termină?! Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte în care să râdeți și să plângeți în același timp, să treceți de la o stare la alta și să nu aveți putere să o lăsați din mână până nu vedeți finalul?! Atunci să nu vă pună naiba să citiți cartea lui Silviu Iliuță „Toate titlurile au fost date”. Și dacă totuși o citiți, demachiați-vă înainte!
Psihoterapeut Aba Antonia
Cartea asta, la fel ca si prima de altfel, este dementiala . Trebuie consumata in doze mici ... chiar foarte mici as zice. Desi eu am citit-o pe nerasuflate (va rooog , nu faceti ca mine ) am fost acolo, sau mai bine zis, sunt inca ACOLO, in carte, desi am aprox. 15 ore de cand am terminat de citit.Inca mai simt mirosul de paine prajita si grisine, vad Caprioare, pe BonJovi genul tocii si mai ales nu imi pot scoate din minte decorul nuntii anului.......ce sa mai zic, daca nu aveti cartea , faceti cumva si cumparati-o , merita.Silviu Iliuta,bravo omule!
Cititor anonim
Vezi? Dacă nu te apucai ca prostu' să omori toate omizile, azi ar fi putut avea și ea fluturi în stomac.
Am reușit să mâzgălesc trei cărți. Iar asta, în condiții de libertate, cred că înseamnă mult.
Dacă mă arestează, vă promit că voi mai scrie cel puțin una.
Dacă nu... cine știe?
Dacă am reușit să vă aduc un zâmbet, sunt mulțumit.
Dacă am reușit să vă pun puțin pe gânduri, sunt încântat.
Iar dacă am reușit să vă fac să le trăiți cu mine, aș putea spune că sunt fericit.
Mulțumesc!
O serie de studii științifice asupra comportamentului uman arată că, înainte de a cumpăra o carte, 47 % din cititori se reped să citească ultima pagină, pentru a vedea dacă opera respectivă merită efortul.
Astfel apare situația frustrantă în care cititorii respectivi nu-și dau seama din prima secundă unde se află exact ultima pagină și răsfoiesc febril cartea, ceea ce-i face să piardă timp prețios din viața lor, timp pe care ei ar dori să-l piardă într-un mod mai plăcut.
Pentru a vă feri de această neplăcere, aici puteți citi sfârșitul cărții fără s-o mai deschideți deloc! Nu-i grozav?
Doru Antonesi
„Văd acum, când nu mai am niciun chef de scris, că am uitat să povestesc mai multe întâmplări hazlii, cum ar fi: „Dumnezeiasca minune cu întinerirea babei Helisafta”, „Cele patru păcate ale scoțianului Angus MacDonald”, „Cum a ajuns nea Titi cioban corporatist”, sau „Insațiabila sete de absolut a parapsihopatului Korceaghin”.
Dar toate astea, într-o altă carte. Citiți-o întâi pe asta, gen. Că dacă n-o citiți, n-o să înțelegeți mai nimic din ce o să scriu în următoarele.
Titi Smeureac
Ciobanul freelancer
