Recenzie Cum l-am cucerit pe duce de Evie Dunmore

Într-o epocă în care femeile erau încă dependente de bărbați, Annabelle Archer îndrăznește să își dorească mai mult decât o familie, un copil și o locuință. Ea aspiră la educație, libertate și dreptul de a lua hotărâri pe cont propriu. Astfel, în 1879 reușește să devină studentă la faimoasa Universitate Oxford. Însă, cum totul are un cost ascuns, este nevoită să se alăture mișcării sufragetelor și să recruteze bărbați influenți care să susțină această cauză. Un roman fascinant care le va încânta atât pe feministele convinse, cât și pe iubitoarele de „siropuri” romantice.

Ducele de Montgomerry se află în capul listei sufragetelor, însă misiunea lui Annabelle de a-l seduce devine extrem de dificilă în momentul în care descoperă că acesta este indisponibil emoțional din cauza fostei sale căsnicii. Pe deasupra, unde mai pui că Montgomerry luptă cot la cot cu regina Victoria pentru a opri mișcarea sufragetelor? Însă, seducția este un joc tăios și imprevizibil. Atunci când îți propui să nu te îndrăgostești, se întâmplă exact opusul. Astfel, chiar dacă ducele de Montgomerry este preocupat de cu totul alte aspecte, este pur și simplu năucit de senzualitatea lui Annabelle și devine din ce în ce mai intim emoțional cu ea. Ducele este tot ceea ce visează o femeie: bogat, înalt, arătos, pasionat de lucruri masculine și atent la mofturile femeilor. Annabelle, la rândul ei, nu este o fată oarecare. „Mult prea educată,” pentru o societate ghidată de valorile patriarhale devine incomodă pentru bărbați. Însă, Montgomerry o vede ca pe o provocare, deoarece este de-a dreptul fascinat de inteligența și erudiția ei. Când ai lângă tine o femeie care vorbește atâtea limbi străine, are cunoștințe solide în materie de istorie și cultură, ți-e imposibil s-o lași să plece.

Cum l-am cucerit pe duce este un roman reconfortant care te plimbă într-o lume demult apusă a eleganței, dar, care, în același timp, te face să apreciezi toată libertatea pe care o ai în prezent ca femeie. În ziua de astăzi, femeile se plâng de faptul că au dispărut „cavalerii” de altă dată, însă oricât de comod ar părea să te bucuri în întregime de suportul material al unui bărbat, nimic nu înlocuiește acea satisfacție unică de a culege roadele propriei munci. Astfel, această lectură te face să realizezi cât de valoroasă este independența femeilor, dar, mai ales, educația.

Filonul romantic al cărții te cucerește pe deplin, întrucât acțiunea este construită gradual, fără scenarii nerealiste. Pas cu pas, Annabelle și ducele de Montgomerry ajung să se cunoască, să-și descopere punctele sensibile și, inevitabil, să se îndrăgosteacă. Amândoi sunt conștienți de obstacolele care stau în calea relației lor, dar acest lucru nu-i oprește din a asuda așternuturile în fiecare noapte. Deși majoritatea romanelor istorice mușamalizează aspectele „picante” din dormitor, Evie Dunmore prezintă într-un mod autentic și cu lux de amănunte scenele de pasiune dintre Annabelle și duce.

Cum l-am cucerit pe duce este o poveste autetică de dragoste, despre suflete pereche, dar și despre independență. Genul de carte care te trece prin suferință și te face să îți ții răsuflarea, sperând la un final fericit. Romanul de debut al lui Evie Dunmore este idila perfectă la care aspiră orice femeie, indiferent de epoca de epoca în care trăiește.