Rasfoieste cartea Zilele de sticlă de Nicoletta Verna

„Din acest moment, munca pentru cauză va deveni și mai ocultă și secretă. Nu va fi suficient să fim clandestini, va trebui să devenim invizibili. Nu pot spune deci nimănui că mă mut, iar mama va muri de îngrijorare dacă nu mai primește vești. Înțeleg că existența mea personală s-a sfârșit: acum trăiesc pentru ceva care nu mai este al meu, ci aparține tuturor, și totuși, aparținând tuturor, încetează să-mi mai aparțină. E bine așa, e alegerea pe care am făcut-o cu ani în urmă împreună cu Diaz. Îmi place că am luat atitudine. Are de a face cu viitorul, poate chiar cu ceea ce unii numesc credință.”