Rasfoieste cartea Absint de Winter Renshaw

-Mi s-a spus că doriți să mă vedeți, domnule director Hawthorne.

Cunosc vocea asta, aș recunoaște-o oriunde.

Ridic privirea de la masa de lucru și văd în pragul biroului meu o fată în colanți și maiou decoltat, cu o acadea lucioasă între buzele pline și o privire familiară, de jad electric, ațintită asupra mea.

Ea e.

Cea cu care am vorbit pe chat mare parte din vară, la adăpostul anonimatului, pe o aplicație de întâlniri amoroase – una special concepută pentru adulți aflați în căutare de relații, dar nu și de angajamente. Am cumpărat o fotografie de pe internet cu șapte doalri, mi-am ales un pseudonim, Kerouac, și i-am trimis mesaj unei femei pe nume Absint, care cita din Fitzgerald (sic!) în biografia ei în timp ce toate celelalte citau din Nickelback și John Legend.

Futu-i!

-Tu trebuie să fii Halston.

Pielea îmi ia foc. Mă ridic, îmi netezesc cravata și arăt spre scaunul de vizavi. Nu-i aflasem niciodată numele, dar i-aș fi recunoscut vocea oriunde. Nici nu mai știu de câte ori îmi dădusem drumul la auzul șoaptelor ei, în timp ce descria toate chestiile păcătoase pe care mi le-ar face dacă ne-am întâlni și-mi citea fragmente din Rebecca și Proust.

-Ia loc!

Cu mișcări lente își scoate acadeaua din gură, apoi înaintează țanțosă spre scaunul pentru oaspeți, se așază cu decolteul la înaintare și își încrucișează picioarele. O urmă firavă de rânjet pune stăpânire pe gura ei, dar dacă și-a dat seama cine sunt, cu siguranță nu lasă să se vadă.