Recenzie Sfârșitul șoaptelor de Ruta Sepetys
Revoluția din 1989 este un eveniment dureros pe care nimeni nu ar trebui să-l dea uitării. Tranziția de la totalitarism la democrație a lăsat multe victime în urmă și traume transgeneraționale. Într-o eră în care chiar și propriile rude puteau deveni „turnători”, Cristian Florescu, un adolescent de șaptesprezece ani se avântă în tainele scrisului. Din păcate, este șantajat și racolat de securitate. Astfel, este pus în imposibila situație de a alege să-și trădeze propria familie, folosindu-se de noul său rol de informator, sau să facă tot ceea ce îi stă în putință pentru a submina cel mai diabolic regim totalitar din Europa de Est. Majoritatea celor născuți după Revoluție nu cunosc atrocitățile regimului comunist sau le cunosc doar prin intermediul poveștilor părinților și bunicilor.
Cartea Sfârșitul șoaptelor este „vaccinul” pe care orice tânăr născut după 1989 trebuie să-l facă pentru a nu repeta greșelile trecutului. Romanul este cu atât mai impresionant, cu cât este scris de o autoare străină care a depus o muncă titanică de documentare. Ruta Sepetys este o scriitoare americancă, de renume internațional, publicată și tradusă în peste patruzeci de limbi. Fiind fiica unui refugiat lituanian, și-a dezvoltat o fascinație față de istoria statelor din Europa de Est. Deși a fost crescută în plină democrație, Ruta nu și-a uitat originile, astfel, cărțile ei reprezintă un tribut lăsat celor care au avut nenorocul să se nască de cealaltă parte a Cortinei de Fier. Atenția ei s-a îndreptat către sutele de mii de oameni care și-au pierdut viețile în timpul politicii de epurare a regiunii baltice din perioada stalinistă, dar și asupra României care a fost pe punctul de a deveni o dictatură absolută precum Coreea de Nord.
Un roman care surprinde inocența vârstei fragede strivite de un regim nedrept, Sfârșitul șoaptelor te cutremură până în măduva oaselor, fiindcă poate fi povestea bunicilor sau părinților tăi, practic, a oricărei persoane care a trăit înainte de 1989. Într-o eră în care românii erau nevoiți să se toarne unul pe celălalt, Cristian Florescu, un elev de 17 ani visează să devină scriitor. Este pasionat de engleză, ține un jurnal secret pentru care va plăti scump mai târziu. Acolo își notează toate gândurile sincere despre comunism, sperând că cineva va descoperi teroarea prin care au trecut românii din acea perioadă. Din păcate, securitatea este ca un animal de pradă care stă la pândă. Astfel, securiștii îl șantajează pentru a primi informații despre niște americani pe care îi vizita frecvent. În schimbul informațiilor i se promit medicamente pentru bunicul său bolnav de cancer. Cristian va deveni astfel ceea ce detesta cel mai mult: un turnător. Salvarea lui este chiar Revoluția. Pe 21 decembrie 1989, se alătură revoltelor din București care au dus la înlăturarea regimului comunist.
Munca de cercetare a Rutei Sepetys este impresionantă, totuși, pe alocuri, există aspecte care lasă de dorit. Întrucât nu a trăit în România în perioada comunistă, romanul său pare un text programat, o stenogramă. Într-adevăr, atunci când scrii ficțiune istorică este dificil, deoarece trebuie să respecți adevărul istoric, în timp ce construiești o poveste autentică. În ceea ce privește Sfârșitul șoaptelor, acțiunea este fascinantă, dar, pe alocuri, se trece prea repede peste unele episoade istorice. Astfel, Sepetys nu spune nimic nou față de ce românii nu știau deja de la bunici și părinți. Pe de altă parte, construcția personajelor este remarcabilă. Atunci când citești această carte te îndrăgostești de inocența protagonistului Cristian Florescu și, pentru un moment, te face să îți imaginezi cum ar fi fost dacă și tu ai fi participat activ la evenimentele care au schimbat definitiv soarta României.
Chiar dacă pe alocuri lipsesc anumite aspecte, Sfârșitul șoaptelor rămâne o lectură obligatorie pentru orice tânăr doritor să cunoască istoria României. De asemenea, fiind o carte scrisă din perspectiva unei autoare străine, este interesant de pus în oglindă cu ceea ce au scris autorii români.