Recenzie Fecioarele de Alex Michaelides

„Fecioarele” este cel de-al doilea titlu lansat de Alex Michaelides, urmând succesului înregistrat de primul său roman, thrillerul „Pacienta tăcută”. Firește, această nouă poveste a fost așteptată cu nerăbdare de fanii din toată lumea, care sunt pur și simplu dependenți de ritmul pe care Michaelides reușește să-l imprime acțiunii prin scriitura sa. Iar autorul nu a dezamăgit.

Michaelides este un maestru al pistelor false, al suspansului și al răsturnărilor de situație, iar referințele la miturile Greciei antice îl ajută, de această dată, să creeze o atmosferă întunecată și amenințătoare, care se suprapune peste decorul cu aer romantic, dar totuși sobru, al Universității Cambridge.

Michaelides conturează cadrul perfect pentru o crimă. În acest nou thriller, pornim pe urmele unui criminal care ucide membrele unui grup de studente intitulat Fecioarele. Acest grup este condus de profesorul de tragedie greacă, Edward Focsa, care, pentru protagonista cărții, Mariana Andros, devine principalul suspect. Focsa este respectat în mediul academic și de studenții săi și, în plus, are un alibi care ar trebui să îl plaseze dincolo de orice suspiciune. Cu toate acestea, Mariana, un terapeut cu experiență și bun cunoscător al psihologiei umane, nu poate renunța la convingerile sale.

Prin această lume a misterelor, Mariana Andros pare să fie singura care poate descoperi adevărul, însă perspectiva sa asupra evenimentelor este departe de a fi obiectivă. Mariana este un personaj tragic, care și-a pierdut întreaga familie, cu excepția nepoatei sale Zoe, care face parte din grupul Fecioarelor. La începutul cărții, Mariana este încă profund marcată de moartea soțului ei în Grecia, astfel că deciziile sale sunt mereu influențate de teama de a nu pierde tot ce a mai rămas din familia sa.

Numeroasele piste false și personaje suspecte provoacă cititorul, invitându-l să încerce să dezlege puzzle-ul înainte de finalul cărții. Cu toate acestea, nimic nu este ceea ce pare, iar misterul este dificil de elucidat până la ultimele pagini, când ceața care învăluia crimele și motivațiile din spatele acestora începe să se ridice.

Michaelides și-a dovedit talentul în primul său roman, iar în cel de-al doilea și-a demonstrat versatilitatea. Deși există anumite asemănări între „Fecioarele” și „Pacienta Tăcută” precum rolul central al unui psiholog în dezlegarea misterului și referințele la cultura Greciei Antice, al doilea roman al lui Michaelides are o dezvoltare mai lentă și un stil diferit, mai poetic datorită fragmentelor din opera Lordului Tennyson, dar cu totul cuceritor.