Rasfoieste cartea Arta manipularii de Kevin Dutton

Transmiterea atenției și a stării de spirit, constituie explicațiile cele mai frecvente în privința atracției noastre față de ochi; și ele explică destul de mult. Cu toate acestea, rămâne de văzut dacă pot explica totul. De ce este, de pildă, contactul vizual o metodă prin care o persoană poate spori încrederea pe care o inspiră? Și de ce sunt ochii noștri cu atât de mult alb și irisuri mici, atât de diferiți – cel puțin în aparență-, de restul celor pe care îi întâlnim în regnul animal? Răspunsurile la aceste întrebări sunt legate, cred, de starea de dependență totală, cu care venim pe lume. Știm că nou născuții au o prejudecată perceptivă înnăscută față de ochi. E oare posibil ca această prejudecată să fie mai complexă decât pare? Să fie oare vorba nu doar despre ochii înșiși, ci despre ceva puțin mai fundamental? De contrastul perceptual între lumină și întuneric, care le caracterizează forma? Să fie vorba, de fapt, nu despre un proces unitar, ci despre un model al influenței cu două niveluri? În acest model contrastul de percepție atrage atenția nou născutului, iar nou născutul menține atenția cu o strânsură puternică de farmec, ca de menghină?

                                                                 […]

Ochii nou-născutului par programați să dezarmeze. Proporțiile lor incongruente, și empatia acționează ca un magnet asupra atenției, atrăgându-ne în profunzimile lor sclipitoare, inocente. Ce putem însă spune despre reversul medaliei: o prejudecată înnăscută față de contrast, care le permite nu doar să ne întâlnească privirea, ci să ne și fixeze fără niciun efort? Și aici dovezile sunt la fel de clare. Studiile au arătat că, atunci când nou născuților li se prezintă două figuri alăturate – una cu un cerc negru în interiorul unui oval (simbolizând un ochi), și un cerc negru într-un pătrat – copiii nu par să aibă o preferință clară. Când aceste figuri sunt prezentate lângă un oval și un cerc pe cont propriu, fără cercurile întunecate dinăuntru, rezultatele se schimbă. Se degajă o preferință puternică pentru stimulii în formă de ochi.