Recenzie Viata invizibila a lui Addie LaRue de V. E. Schwab
Ţi-ai vinde sufletul diavolului în schimbul nemuririi? Să poţi călători în timp, să experimentezi orice şi să fii martorul celor mai captivante evenimente istorice, timp de 300 de ani? Dar, dacă toate acestea vin la pachet cu preţul unei vieţi invizibile, în care nimeni nu te mai recunoaşte? Când te aliezi cu forţele mistice, totul are un preţ! Asta a simţit şi protagonista romanului Viaţa invizibilă a lui Addie LaRue, care, în schimbul libertăţii, şi-a pierdut identitatea şi legăturile cu cei dragi.
Trăind la sfârşitul secolului al-XVII-lea, într-un sătuc din Franţa, Addie LaRue este nemulţumită de condiţia femeii în societate şi îşi doreşte o altfel de existenţă. Ideea de căsătorie şi familie îi repugnă, astfel, fuge de la propria-i nuntă. Deşi fusese educată să nu se roage zeilor după căderea întunericului, Addie cedează ispitei şi îşi vinde sufletul diavolului, în schimbul unei vieţi veşnice şi lipsite de obligaţii. Ca orice entitate malefică, diavolul joacă după regulile proprii. Addie LaRue este ştearsă din mintea familiei şi a tuturor celor care o cunosc, astfel, imaginează-ți cât de dureros poate fi să îţi îmbrăţişezi părinţii, iar ei să te dea afară din casă ca pe o hoaţă? Dar să hălăduieşti timp de trei secole şi să nu-ţi găseşti locul?
Azi încearcă doar să se distragă de la foame şi frică. Azi este singură într-un oraş strain, nu are bani, nici trecut, nici viitor.
Romanul lui V.E. Schwab nu este doar un alt pact faustian, ci o carte care abordează multe problematici, cum ar fi condiţia femeii în societate, nedreptatea sau relaţiile persoanelor de același sex. Condamnată să trăiască o viaţă ternă, Addie LaRue face lucruri pe care nu şi le-ar fi imaginat vreodată. Fură, se prostituează, iar cel mai dureros lucru este faptul că, în niciunul dintre secolele trăite, nu îşi poate câştiga credibilitatea în faţa oamenilor. Ȋn secolul al-XVII-lea, femeile erau ori căsătorite, ori prostituate, iar calitatea lor de a munci era pusă la îndoială.
Femeile o dispreţuiesc de la ferestre, bărbaţii încearcă să o cumpere pe străzi, iar credincioşii, să îi salveze sufletul, de parcă nu l-ar fi vândut deja. A spus „da” bisericii de mai multe ori, însă doar pentru adăpost, nu pentru mântuire.
Viaţa invizibilă a lui Addie LaRue este o carte extrem de actuală, întrucât abordează chestiunea toleranţei şi a păcii sociale. Atât Addie, cât şi celelalte personaje au relaţii cu persoane de acelaşi sex, explorează bisexualitatea, fiind într-un proces continuu de autocunoaştere. Ȋntr-o lume haotică, în care este străină tuturor, Addie LaRue îşi găseşte totuşi un aliat, pe Henry, băiatul care îi acoperă furtul din librărie. El este singurul care o recunoaşte pe Addie şi îşi dă seama că este nemuritoare. Henry, la rândul său, îşi vinde sufletul diavolului în schimbul unui an în care să îl iubească toată lumea și să nu mai fie depresiv. Ȋntre cei doi se formează o legătură specială, trăiesc un an de iubire pură, dar, din păcate, diavolul face regulile. Henry mai are de trăit doar un an, iar diavolul nu vrea să îi modifice termenele. Addie îi cedează viaţa lui Henry, iar sufletul său rămâne sub stăpânirea lui Luc, zeul malefic, care cândva îi promisese nemurirea.
Dacă ar fi să sintetizăm printr-un cuvânt Viaţa invizibilă a lui Addie LaRue, acela ar fi emoţie. Este acea carte care te aduce la vârsta inocenţei, te face să trăieşti şi să îţi pui întrebări legate de viaţă. Odată începută, provoacă dependenţă! O citeşti peste tot – acasă, în metrou, în trafic sau în pauza de masă.