Rasfoieste cartea Tantrum de Rebecca Schrag Hershberg
Copiii mici sunt copii mici. Preșcolarii sunt preșcolari. Ceea ce înseamnă că sunt toți, într-o anumită măsură, impulsivi, rigizi, emotivi, tânjesc după autonomie și control și sunt egocentrici – mai puțin decât atunci când erau bebeluși și mai mult decât atunci când vor ajunge la vârsta de grădiniță. La vârsta lor, copiii mici se află unde ar trebuie să fie pe axa dezvoltării. Nu e treaba copilului să vadă lumea din perspectiva voastră. Creierul său mic nu dispune încă de această capacitate. Creierul vostru însă, da – ce dar extraordinar atunci când suntem capabili să-l folosim! Când luăm aceste calități diferite în calcul și vedem lumea prin ochii copilului nostru mic, deodată atât de multe dintre motivele pentru care face tantrumuri capătă logică („logică”, desigur, în sens larg). Și, în același timp, atât de multe dintre lucrurile pe care le spunem în încercările noastre de a calma o criză devin ilogice.
S-ar putea să fie nevoie să exersați puțin – sau cel puțin să luați o pauză și să faceți un pas în spate – pentru a veni în întâmpinarea copiilor acolo unde se află din punct de vedere al dezvoltării și pentru a înțelege ce se întâmplă în cazul tantrumurilor.
[…]
Copiii mici au un singur lucru de făcut: să fie copii mici. Când puiul face o criză pentru că apa e prea udă (după cum postase zilele trecute pe Twitter un actor de comedie), face exact ce ar trebui să facă. Iar dacă vă așteptați la orice altceva – să zicem, de exemplu, ca el să se comporte ca un copil de vârstă școlară -, asta-i problema voastră. Creierul micuțului vostru poate face doar ce este capabil să facă și depinde de voi să acceptați asta. Observați că nu am spus să acceptați cerințele copilului; nu susțin ideea de a ceda la orice capriciu și dorință. Ceea ce susțin este ideea de a înțelege ce poate și ce nu poate să facă la această vârstă și să aveți disponibilitatea atât de a accepta, cât și de a acționa în cadrul acestor parametrii.