Rasfoieste cartea Pacea care a pus capat pacii de David Fromkin

"La sfarsitul lui 1916, cand David Lloyd George preluase functia de prim-ministru, norocul Marii Britanii in Orient se schimbase spre bine. Incompetenta guvernului Indiei in conducerea campaniei din Mesopotamia - inaintarea spre Bagdad, la sfarsitul lui 1915, care se incheiase in primavara lui 1916 cu infrangerea si capitularea armatei britanicoindiene la Kut el-Amara - facuse Londra sa inceapa curatenia la cel mai inalt nivel. Astfel, noul sef al armatei expeditionare, care intelesese necesitatile sale logistice, a redeschis campania sub comanda noului secretar de stat pentru India, a unui nou vicerege si a unui nou comandant-sef al armatei indiene. Generalul-maior Stanley Maude si-a condus armata anglo-indiana de la Tigru in provinciile mesopotamiene in decembrie 1916 si intr-o campanie metodica a cucerit Bagdadul, pe 11 martie 1917. Desi nu fusese niciodata clar carui scop slujea campania din Bagdad in strategia generala a razboiului mondial, cucerirea capitalei stravechi, fermecatoare prin asocierea sa cu O mie si una de nopti, a captivat imaginatia noului prim-ministru. Ii aducea ovatii intr-o vreme cand era mare nevoie de asa ceva si l-a inspirat sa, vizeze Ierusalimul ca urmatoarea victorie importanta, a Marii Britanii.

Succesele Armatei Tigrului au ridicat intrebarea legata de ce urma sa se intample cu provinciile otomane pe care aceasta le ocupase. Guvernul Indiei, desi reticent in a-si lua vreun angajament, preconizase tot timpul ca provinciile mesopotamiene Basra si Bagdad ar fi intrat in sfera sa de influenta daca ar fi iesit din Imperiul Otoman. Pentru sir Mark Sykes si prietenii sai din Biroul arab, ideea ca asemenea zone ar fi trebuit administrate in ceea ce ei considerau modul paternalist al Indiei era odioasa. Intr-un memorandum scris in 1916, Sykes avertiza cabinetul ca, "daca lucrati din India, aveti toate vechile traditii in alb si negru si nu puteti conduce arabii dupa principii albe sau negre".