Rasfoieste cartea O poveste cam ciudata si alte doua povestiri de Horatiu Malaele

Rămase multă vreme, singur și plin de sânge, prăbușit peste niște saci cu ciment în mijlocul acelei mizerii stradale, fără a ști prea bine nici ce se întâmplase și nici ce-ar trebui făcut. Se ridică în fund și își privi mâna dreaptă precum un tată copilul după o faptă rea. Deși mai strângea capătul curelei, mâna părea acum moartă, inofensivă. Își privi apoi haina plină de sânge înecat în praful cimentului și mai controlă o dată buzunarele de mica lui avere. Fără să se mai mire, descoperi, pe lângă știutele lucruri, și două pașapoarte diplomatice, precum și un lanț foarte gros din aur masiv, pe care îl zărise în tramvai la gâtul țiganului bătăuș. Își șterse cu mâneca sângele de sub nas și, din neavând-ce-face, trase dintre două panouri de capătul unei bucăți de sârmă care se dovedi a fi destul de lungă. Se chinui și, în cele din urmă, reuși să-i facă la un capăt un laț. Apoi, încet, ca o felină, băgă lațul pe mâna dreaptă până la nivelul încheieturii și trase cu putere. Sârma lațului se îngropă în carnea încheieturii. Realizând parcă ce i se întâmplă, mâna începu să se zbată nebunește. Sigur pe el, Eliad petrecu sârma de două ori prin spatele piciorului drept și blocă mâna la șold. Mâna mai avu câteva convulsii, după care se liniști. 

Rămase multă vreme, singur și plin de sânge, prăbușit peste niște saci cu ciment în mijlocul acelei mizerii stradale, fără a ști prea bine nici ce se întâmplase și nici ce-ar trebui făcut. Se ridică în fund și își privi mâna dreaptă precum un tată copilul după o faptă rea. Deși mai strângea capătul curelei, mâna părea acum moartă, inofensivă. Își privi apoi haina plină de sânge înecat în praful cimentului și mai controlă o dată buzunarele de mica lui avere. Fără să se mai mire, descoperi, pe lângă știutele lucruri, și două pașapoarte diplomatice, precum și un lanț foarte gros din aur masiv, pe care îl zărise în tramvai la gâtul țiganului bătăuș. Își șterse cu mâneca sângele de sub nas și, din neavând-ce-face, trase dintre două panouri de capătul unei bucăți de sârmă care se dovedi a fi destul de lungă. Se chinui și, în cele din urmă, reuși să-i facă la un capăt un laț. Apoi, încet, ca o felină, băgă lațul pe mâna dreaptă până la nivelul încheieturii și trase cu putere. Sârma lațului se îngropă în carnea încheieturii. Realizând parcă ce i se întâmplă, mâna începu să se zbată nebunește. Sigur pe el, Eliad petrecu sârma de două ori prin spatele piciorului drept și blocă mâna la șold. Mâna mai avu câteva convulsii, după care se liniști.