Rasfoieste cartea O mica printesa Vol.1 de Frances Hodgson Burnett

"Cele mici, care fusesera obisnuite sa fie dispretuite si sa li se dea ordine de catre domnisoarele mai mari, de zece sau doisprezece ani, nu aveau niciun motiv sa se planga din pricina fetei invidiate de toata lumea. Sara era afectuoasa ca o mama, iar atunci cand o fata cadea si se ranea la genunchi ea venea fuga si o ajuta sa se ridice, mangaind-o sau scotand din buzunar vreo bomboana sau altceva care sa-i aline durerea. Nu le alunga niciodata din calea ei, si nici nu radea, si nu le umilea deloc pentru ca erau mai mici ca ea.

- Daca ai doar patru ani, asta e, doar atat ai, ii zisese ea odata Laviniei cu asprime cand aceasta o pocnise pe Lottie si-o facuse "mormoloc". Dar o sa faci si tu cinci la anul si mai apoi sase. Si peste saisprezece ani o sa ai douazeci, zise ea cu o privire incarcata de repros.

- Mai sa fie - zisese Lavinia ce bine stim sa calculam! De fapt era cat se poate de sigur ca si ea mai avea tot atat pana la implinirea aceleiasi varste - o varsta la care abia indraznea sa viseze cineva.

Astfel ca fetitele mai mici o adorau pe Sara. Nu o data daduse ea cate un ceai special pentru ele in camera sa.

Si se jucasera cu Emily si folosisera serviciul ei de ceai pictat cu floricele albastre in care era ceai superindulcit. Niciuna dintre ele nu mai vazuse pana atunci un serviciu de ceai adevarat pentru papusi. Din acea dupa-amiaza, Sara fu privita ca o adevarata zana buna de catre intreaga clasa ce abia buchisea alfabetul.

Lottie Leigh o diviniza intr-o asemenea masura incat, daca Sara nu ar fi fost atat de afectuoasa, i s-ar fi parut de-a dreptul plictisitoare.

Lottie fusese trimisa la scoala de catre un tata tanar si aventurier, care nu-si putuse inchipui ce altceva sa faca cu ea. Mama ei murise si pentru ca fetita fusese tratata ca o papusa preferata sau o maimutica rasfatata inca de la nastere, devenise o micuta insuportabila."