Rasfoieste cartea Iubirea te invata de Irina Binder

Ni se oferă adesea șansa de a schimba în bine starea unui suflet, de a aduce speranța în existența unui om, trebuie doar să-i observăm pe cei care ne sunt trimiși în cale, pentru a ne putea astfel îndeplini binecuvântarea de a le fi de ajutor, de a le fi alinare, forță, curaj, sprijin și bun exemplu. Ni se oferă șansa să le facem o mică bucurie nu doar oamenilor apropiați, pe care îi iubim și cărora le datorăm sprijinul nostru, ci și unor oameni necunoscuți și care nu vor ști niciodată nimic despre noi. Dar, cine știe, poate se vor gândi la noi cu recunoștință, zâmbind, și vor privi înainte altfel, cu ceva mai mult curaj, mai plini de recunoștință.

Iubirea ne învață că, atunci când întâlnim un om care pare a fi într-o situație mai grea decât noi, primul nostru gând nu ar trebui să fie compătimire, ci ar trebui să ne întrebăm: „Ce pot să fac eu pentru acest suflet?”. Compătimirea de genul „Vai, săracul om!” nu a hrănit niciodată pe nimeni, nu a ținut de cald nimănui, nu a oferit adăpost, nu a dat curaj, nu a dat speranță, nu a atins niciodată sufletul celui compătimit și nici nu i-a schimbat viața în bine.

Atunci când suntem binecuvântați cu abundență, ar trebui să știm că nu ni s-a dat doar pentru noi, ci pentru a le dărui și celor care nu au avut șansa de a fi atât de norocoși cum am fost și suntem noi. Pentru că în povestea acestor daruri este vorba mai mult despre a dărui bunuri materiale, este vorba de a-i insufla unui om, în acest fel, credință, speranță și curaj, despre a-i arăta că bunătatea sufletului încă există pe lume și în oameni. Și, mai ales, în povestea despre aceste daruri este vorba despre datoria noastră de a-i avea în grijă pe cei năpăstuiți și de a-i ridica din nou când suntem căzuți, copleșiți de greutăți și nevoi.