Rasfoieste cartea Arta sexualității de Emily Nagoski

Dacă considerăm că sexul e un instinct, ca foamea, atunci am putea să-i acordăm o importanță pe care nu o merită. Pe de altă parte, dacă îl considerăm un mecanism de motivație prin stimulant, nu e posibil ca și cultura noastră să se schimbe? Ar putea cultura să fie puțin mai puțin îngăduitoare față de suferințele femeilor, dacă suferințele ar exista nu ca să satisfacă foamea băieților, ci doar pentru a le alimenta interesul? Poate că nu, nu știu. Ceea ce știu e însă e că aroganța sexuală a bărbaților este unul dintre principalele motive pentru agresează sexual femeile. Mi se pare că dacă crezi că erecția înseamnă că ai o „nevoie primară de supraviețuire”, atunci mitul sexului ca instinct, combinat cu atitudinile culturale străvechi, conform cărora femeile nu au aceleași drepturi ca bărbații, când vine vorba de sex, produc rapid o combinație toxică. Știu că v-au spus că sexul este un instinct, Știu că există chiar și studii foarte recente care încă sprijnă ideea conform căreia dorința spontană este un instinct. Ca lucrurile să fie și mai complicate, cercetătorii folosesc sintagma „instinct sexual”, în același mod în care ateii spun: „Slavă Domnului.” Limbajul este atât de bine înrădăcinat în cultură, încât chiar și persoanele ale căror sisteme de cunoaștere sunt contrare exprimării continuă să folosească aceste cuvinte. Dar sexul nu e un instinct. Vă rog să spuneți asta tuturor celor pe care-i cunoașteți.