Rasfoieste cartea Amândoi mor la sfârșit de Adam Silvera

Mi se tot ia șansa să-mi iau rămas-bun. Nici o ultimă îmbrățișsare cu familia, nici o ultimă îmbrățișare cu plutonienii. Frate, nici măcar nu este despre luat rămas-bun, dar n-am apucat să le mulțumesc pentru tot ce-au făcut pentru mine. Pentru loialitatea pe care mi-a arătat-o Malcolm mereu. Pentru câte de penale au fost scenariile de filme B ale lui Tagoe, gen Canary Clown and the Carnival of Doom sau Snake Taxi – deși Substitute Doctor a fost groaznic, chiar și pentru un film prost.

                                                            […]

Chiar aș fi putut să mai am o ultimă îmbrățișare cu sistemul solar plutonian. Nu mă mai pot întoarce acum. Poate n-ar fi trebui să fug. Bănuiesc că vor mai fi multe acuzații, din cauză c-am fugit, dar n-am avut timp să mă gândesc.

                                                             […]

Mă adun puțin și merg la zidul unde e graffitiul și un poster pătat cu benzină, care face reclamă la ceva numit Creează un Moment. Mă uit la siluetele de pe Ultimul Prieten. De când a murit familia mea, aș fi putut să jur că o să mor singur. Poate chiar așa o să fie, dar, doar pentru că am fost lăsat în urmă, nu înseamnă că nu pot să am un Ultim Prieten. Știu că e un Rufus bun în mine, Rufus cel de demult, și poate un Ultim Prieten poate să-l readucă la suprafață.