Iisus ma iubeste

"Cand m-am trezit, auzeam in jurul meu un fel de „cip, cip, cip". Ma aflam pe un pat de spital, legata de o masinarie care facea „cip, cip, cip". Dar de ce atat de tare? Nu puteau sa-i lase pe bolnavi sa se odihneasca in liniste si sa nu-i chinuie cu „cip, cip"-ul asta? M-am uitat sa vad cum arat: ma dezbracasera si acum aveam pe mine o camasa de noapte de spital. Afara deja se intunecase. Oare s-o chem pe asistenta de garda?

„Cip, cip, cip..." Hai ca i-am tras una masinariei cu pricina si s-a oprit, in sfarsit, din piuit. Abia acum m-au cotropit gandurile care trebuiau sa-mi vina in minte cand eram pe lac: „Joshua m-a scos de pe fundul lacului", „Mi-a salvat viata" si mai ales: „Fir-ar sa fie, asta-i chiar Iisus!"

Pe urma, am mai constientizat o chestie si mai grava: „Doamne, asta-i Iisus, iar eu m-am uitat la fundul lui cu jind!"

Am tras aer adanc in piept si am incercat sa ma linistesc. Dar daca toate astea nu se petrecusera decat in imaginatia mea? Daca sejurul pe fundul lacului mi-o fi deranjat creierul si oi fi fost victima unor halucinatii? Daca de fapt nu m-a salvat Joshua si am iesit singura din apa? Doar bunul Dumnezeu stie cum. Ma rog, intr-un fel sau altul. Da, dar... cum m-am descurcat de una singura? N-as fi fost in stare niciodata sa inot pana la mal. Atunci care era cealalta solutie? Daca n-am fost victima unor halucinatii, Joshua este intr-adevar Iisus! In cazul asta, puteam oare sa ma bucur ca nu m-am inecat, pentru ca eram taman coapta pentru iad. Practic, nu i-oi fi propus lui Joshua sa urce in camera mea cu gandul sa ma culc cu el?



Ma rog, adevarul e ca m-ar fi trimis la plimbare. "