#iubire - Oana Calusa

Din neant venim și spre neant de îndreptăm, dar, atât cât poposim prin viață, să nu uităm să iubim. Căci din iubire și întru iubire suntem plămădiți. Nimic e tot și totul e nimic fără iubire. "Simțea că trăiește o iubire de adolescent, pe care nu o avusese niciodată, dar pe care o știa dintotdeauna, aflată doar din vise sau din cărți, uneori. Ținea ochii închiși pentru a-și trăi visul, deși ar fi vrut totuși să-i aibă larg deschiși pentru a savura fiecare părticică din templul ce se ridica în față lui, o compoziție pe care o venera, cu linii perfecte și curbe desenate parcă cu grijă de o mână măiastră. Nu se mai sătura să aduleze formele rotunjite și să sărute buzele dulci, ademenitoare. Adoră atingerile ei și ar fi vrut ca acele clipe de desfrâu să se prelungească.... Se abandonase în beția simțurilor. Era amețit de atâta plăcere și se ghemuise tot în jurul pântecelor ei. Îi venera trupul și era însetat de ea; ar fi vrut să guste din izvorul ce fremeta între pulpele ei, aproape magic, făcându-l să își piardă definitiv mințile și să nu mai răspundă de el. Vreau să te am și nu pot vreau să te gonesc și nu pot vreau să te primesc înapoi și nu pot vreau să te cânt și nu pot să te iubesc!" Recenzie Ion Coja -  lingvist român, publicist și scriitor Proza feminină este dintotdeauna surprinzătoare. Căci vădește nu numai o sensibilitate deosebită de-a bărbaților, dar și deosebiri mari de la o autoare la alta! Lumea interioară a unei autoare, indiferent de vârstă, este complexă și ne mai știută din alte lecturi. Prozatoarele, cel puțin cele pe care le cunosc, nu se lasă influențate de experiența literară a colegelor, dovadă că dacă se apucă de scris o fac pentru că nu pot altfel. Pe când bărbații, cei mai mulți, scriu pentru a fi mimetici... Oana Calusa însă are conștiința limpede că lumea din care se trage proza ei lipsește din geografia literaturii noastre și scrie pentru a afirma dreptul acestei lumi de a ajunge la sufletul nostru. Precum și obligația noastră de a ne apropia de această lume, de a ne-o apropria... Nu-i veselă această lume, descrisă de autoare cu strângere de inimă, cu gravitatea unui copil îmbătrânit de viață înainte de vreme... Te face, ca cititor, să te simți aproape vinovat că viața ne obligă să trecem neștiutori pe lângă dramele care colorează în gri copilăria atâtor copii...