De ce el nu mă iubește așa cum ȋl iubesc eu? Oare nu ȋi place corpul meu? Nu sunt suficient de atrăgătoare și inteligentă ȋncât să aibă ochi doar pentru mine? Dacă va pleca definitiv, iar eu voi rămâne singură cu mine, ce mă fac? Singurătatea pare un calvar, dar dacă ȋntre timp o transformi ȋn cel mai bun prieten? Dacă ȋn loc să cauţi răspunsurile ȋn exterior, le cauţi ȋn tine, ȋn ceea ce ești tu, cu bune, cu rele? E crunt când cineva nu te mai iubește ca-n prima zi, dar cum ar fi să nu te mai iubeşti tu pe tine?
Ești un om frumos! Ȋnvaţă să te iubești este acea carte care te învaţă să te pui pe primul loc, să te iubeşti cum nu te poate iubi altcineva şi să reconsideri relaţiile cu ceilalţi. Oricine te-ar abandona, tu eşti cea mai importantă persoană din viaţa ta! Cartea Monicăi Mihai nu se povesteşte, ea se trăieşte pagină cu pagină, întrucât este emoţie pură! Este o carte scrisă din suflet, şi, mai presus de orice, o poveste spusă din perspectiva femeii părăsite, care, pentru o bună perioadă de timp, a iubit pe oricine altcineva, dar nu s-a iubit pe sine. Citind-o pe Monica Mihai, ai impresia că stai de vorbă cu o prietenă apropiată care îţi şterge lacrimile, te mângâie pe frunte şi îţi spune: Draga mea, nu mai plânge, am fost în locul tău, l-am iubit, l-am aşteptat, dar acum am învăţat să mă iubesc întâi pe mine.
De ce cauţi compania altcuiva? Chiar aşa o companie proastă eşti tu pentru tine, încât nu te suporţi şi vrei să fugi de tine? De multe ori, din frica de singurătate, fugim de propriile emoţii, căutând cu disperare compania altor persoane, fără a ne da seama că le cedăm din energia noastră. O carte dedicată tuturor femeilor care au iubit prea mult, şi care, la un moment dat, şi-au pus fericirea în mâinile bărbaţilor. La fel ca multe dintre noi, Monica Mihai a trecut prin trauma despărţirii, a simţit pe propria-i piele rachetele respingerii, ca apoi să renască într-o zi de marţi, primăvara. Singurătatea a ajutat-o să facă pace cu trecutul, să se redescopere, şi nu în ultimul rând, să se vindece.
Vulnerabilitatea m-a învăţat că este prietenă bună cu acceptarea şi că dacă le integrez pe ambele în viaţa mea, şi ele devin parte din mine, sunt cu adevărat fericită şi împlinită. Am ştiut să fiu vulnerabilă şi asta m-a făcut să mă mândresc cu ceea ce sunt, când încă poate nu eram nimic.
Atunci când m-am făcut mică, viaţa m-a făcut mare. Dar, înainte de asta, au fost multe dăţi în care m-am dezamăgit pe mine însămi. Atunci am aflat că doare mai tare să te dezamăgeşti tu decât cel mai drag om pe lumea asta. Şi tot atunci am aflat că este mai uşor să-i ierţi celuilalt cel mai mare păcat decât să-ţi ierţi ţie chiar şi un ton nepotrivit.
Un alt aspect important în vindecare este renunţarea la dramă. Femeile sunt dramatice natural. Au depresii hormonale, exagerează multe lucruri, iar când nu primesc atenţie, se înfurie. Ca orice femeie, Monica Mihai a trecut prin aceste stări, dar şi-a dorit să le depăşească pentru a trăi liber.
Vezi tu, noi, femeile, avem un talent nativ de a iubi drama. Probabil pentru că şi drama e tot de gen feminin şi, din solidaritate, ne identificăm cu ea şi ne este greu să ne desprindem. Ȋn perioada vieţii mele când iubeam drama, şi ea mă iubea pe mine. Şi cred că mult mai mult decât o făceam eu. Avea grijă să îmi ofere numai situaţii în care eram victimă şi să îmi plâng de milă.
Uneori, poziţia de victimă ne convine. Ne face să ne simţim protejate, bucurându-ne de atenţia celor din jur. Ȋn realitate, ne hrăneşte doar ego-ul, fiindcă în momentul în care dispare compasiunea celor din jur, ne afundăm din nou în propriile frustrări.
Un adevărat balsam pentru suflet, cartea Monicăi Mihai ne propune să ne reîntoarcem la noi, să ne acceptăm anxietăţile şi să facem din singurătate cel mai bun prieten.