Unele persoane s-ar putea să își aducă aminte de cartea mortală a lui Aristotel, care a jucat un rol important în complotul din romanul din 1980 al lui Umberto Eco, „Numele trandafirului”. Otrăvită de un călugăr, cartea face ravagii într-o mănăstire italiană din secolul al XIV-lea, ucigând toți cititorii care își ling degetele atunci când dau paginile toxice. Ar putea oare să se întâmple așa ceva și în viața reală? Să existe cărți otrăvite? Studiile recente arată că da.
Cum au fost descoperite cele 3 cărți otrăvite din biblioteca universitară?
S-a descoperit că trei cărți rar întâlnite din cadrul colecției bibliotecii Universității din Danemarca de Sud conțin concentrații mari de arsen pe copertele lor. Cărțile datează din secolele XVI și XVII. Faptul că sunt otrăvite a fost detectat printr-o serie de analize cu raze X (micro-XRF). Această tehnologie afișează spectrul chimic al unui material prin analizarea radiației secundare caracteristice emise din material în timpul aplicării unui tratament cu raze X. Tehnologia micro-XRF este utilizată pe scară largă în domeniile arheologiei și artei, atunci când se investighează elementele chimice ale ceramicii și ale picturilor.
Motivul pentru care cele trei cărți rare au fost duse la laborator a fost faptul că biblioteca descoperise anterior că fragmentele de manuscrise medievale erau folosite pentru coperte. Este bine documentat faptul că în secolele XVI și XVII se foloseau pergamentele mai vechi reciclate. Textele în latină de pe copertele celor trei volume erau greu de citit din cauza unui strat extins de vopsea verde care ascundea vechile litere scrise de mână. Ideea era să se filtreze stratul de vopsea folosind tehnologia micro-XRF, cu scopul de a face scrisorile mai lizibile pentru cercetătorii de la universitate. Analiza a relevat însă că stratul de pigment verde era arsen. Acest element chimic este printre cele mai toxice substanțe din lume, iar expunerea la el poate duce la diverse simptome ale otrăvirii, dezvoltarea celulelor cancerigene și chiar moarte.
Pigmentul acesta verde este cunoscut în special pentru intensitatea culorii și rezistența la decolorare. Producția industrială de culoare verde a fost inițiată în Europa la începutul secolului al XIX-lea. Pictorii impresioniști și postimpresioniști au folosit diferite versiuni ale pigmentului pentru a crea capodoperele lor. Acest lucru înseamnă că multe dintre piesele expuse în muzee conțin otravă.
În cazul celor 3 cărți otrăvite, pigmentul nu a fost folosit în scopuri estetice. O explicație plauzibilă pentru aplicarea acestui verde pe copertele cărților vechi este reprezentată de protejarea cărților contra insectelor și paraziților. Biblioteca a mutat cele trei volume otrăvite în cutii de carton separate, cu etichete, într-un dulap ventilat. De asemenea, intenționează să le digitalizeze, pentru a minimiza manipularea fizică.