Cel mai iubit roman din categoria #teenfiction de pe Wattpad a ieșit din tipar!

După succesul cărții „Vorbește cu mine”, autoarea A. Stephanie revine cu două volume aparte care te vor surprinde încă din primul capitol. „Malakai” nu este o poveste de dragoste, dar este o poveste construită în jurul unui univers în care dragostea înseamnă sacrificiu și speranță.

Un miracol face ca personajele din „Malakai” să ajungă pe același drum și să-l continuie împreună indiferent de consecințe.

Fragment din volumul 1:

Mai aveam jumătate de oră până să ajung la liceu. Mi-am băgat căștile în urechi, am dat drumul la muzică și am plecat. Preferam să mă plimb decât să iau autobuzul. Dacă aș fi făcut-o, probabil viața mea ar fi rămas așa cum era. Aș fi reușit să trec prin ultimul an de școală fără alte complicații și să îmi fac visuri în legătură cu planurile de facultate pe care oricum nu aveam posibilitatea să le urmez.

Dar dacă nu aș fi fost acolo, ce s-ar fi întâmplat cu Malakai?

Nu am luat autobuzul în acea zi. Ceea ce e ironic, având în vedere faptul că în urmă cu o zi decisesem să nu mai merg pe jos. Trebuia să mă trezesc mai devreme – și, Doamne, chiar iubesc somnul! Mai mult decât plimbările.

Era șapte și jumătate și mai aveam de mers cam zece minute până la liceu.

Atunci l-am văzut.

Adevărul e că nu prea aveai cum să nu îl observi pe Malakai D’Andre, gonind fără nicio grijă pe motocicleta lui strălucitoare. Era imposibil să nu întorci capul după el. Și, după ce m-am întors, am văzut-o. Mașina care nu a oprit la stopul pe care până și eu îl vedeam din depărtare. Probabil o văzuse și el, însă mult prea târziu. Am înlemnit de groază în mijlocul trotuarului, simțind cum tot sângele mi se scurgea din obraji. Voiam să țip, dar nu puteam. Nici nu îmi amintesc dacă am încercat, însă, chiar dacă aș fi reușit, ar fi fost inutil. Malakai nu avea cum să mă audă. Îmi amintesc că mi-am ținut respirația atât de mult, încât plămânii au început să-mi ardă, cerșind după aer.

Fragment din volumul 2:

— Îmi pare rău, șoptește puțin năucit. Și mulțumesc.

— E în regulă, clipesc repede și derutată, apoi îmi iau geaca și încerc să mă ridic, dar Malakai mă prinde de încheietură, forțându-mă să stau locului.

— Ce faci?

— Plec, spun pe un ton care sugerează că ar trebui să fie mai mult decât evident.

— De ce?

— De ce? mă încrunt. Pentru că ai spus că îți pare rău și…

— Nu-mi pare rău că te-am sărutat, dacă la asta te gândești. Ei bine, pentru o fracțiune de secundă, m-a privit de parcă îi părea rău că m-a sărutat. E logic că nu mai știu ce să cred.

— Îmi pare rău pentru că a trebuit să asiști la discuția dintre mine și Amelia. Nu am niciun răspuns la asta.

Comandă cele două volume „Malakai” la prețul special de doar 49 RON și beneficiezi de transport gratuit în toată țara: http://bit.ly/a-stephanie-malakai