Dieta așa-numită „vestică” a suferit multiple transformări, având ca rezultat înlocuirea alimentelor cu „nutrienți”. Astfel, majoritatea a ceea ce consumăm astăzi este un produs mai degrabă al științei, decât al naturii. Cu cât ne batem mai mult capul cu nutriția perfectă, cu atât mai mult ne pierdem în ape tulburi. Desigur, multe cărți de nutriție abordează diverse probleme, identificând doar efectul, dar nu și cauza în sine.
Cu toții am văzut coperți de carti de nutritie cu titluri precum „Slăbește în doar o săptămână”, „Dieta magică” sau altele asemenea, care, pe lângă lipsa acută de informație prezentată, pot constitui adevărate pericole pentru sănătatea noastră.
Multe astfel de cărți prezintă adevărate „dogme”, selectând doar cercetări sau studii de caz convenabile, care reprezintă în fond doar niște teorii. Discuțiile despre diete pot provoca veritabile războaie, iar disputele ating niveluri precum cele provocate de „creaționism vs evoluție” cu un secol în urmă.
Astfel, poți găsi foarte ușor o astfel de „carte de nutriție”, care îți va spune că, indiferent de alimente, există un potențial pericol care pândește la fiecare colț. Deși polarizarea unei opinii vinde cărți, aceste titluri nu contribuie cu nimic la educarea persoanelor dintr-o perspectivă moderată.
Având în vedere aceste aspecte, care mai este scopul cărților de nutriție?
Există totuși și cărți de nutriție care se rezumă la o altfel de abordare a acestui subiect ultra-sensibilizat. În paginile acestor cărți de nutriție poți găsi informații interesante și un pic mai mult decât „ce să mănânci și ce nu”. Altfel spus, nu îți prezintă un plan statistic de tipuri de proteine, număr de calorii, grăsimi bune vs grăsimi rele sau altele asemenea, preferând să trateze acest aspect cu moderație, fără a intra în detalii tehnice.
Înainte de a îți prezenta trei cărți de nutriție care pun pe masă informații prețioase și interesante în același timp, va trebui să îți adresezi o întrebare: întâmpini dificultăți de orice fel în ceea ce privește alimentația? Doar dacă răspunsul este DA va trebui să schimbi ceva!
Iată trei cărți de nutriție de la Bookzone care nu promit marea cu sarea, tratând subiectele într-un mod responsabil și, de ce nu, cu un strop de amuzament!
Zahărul, mai periculos decât cocaina?, Danièle Gerkens – Totul a început atunci când autoarea a publicat un articol în ediția franceză a revistei Elle despre pericolele consumului de zahăr, articol bazat pe descoperirile cercetătorilor de la Universitatea din Bordeaux, care demonstraseră că zahărul creează o dependență de două ori mai puternică decât cocaina.
Reacțiile virulente ale reprezentanților industriei agroalimentare au determinat-o să studieze îndeaproape problema consumului de zahăr, a consecințelor absorbției sale de către organismul uman și a dependenței pe care o creează, a folosirii lui în toate produsele alimentare industriale, a dezinformării masive a publicului și a manipulării studiilor de către lobby-urile din branșă.
Nu sunt lăsați deoparte nici înlocuitorii chimici, cu precădere aspartamul. Este o carte de nutriție bogat documentată: studii științifice, interviuri cu psihologi și cu cei mai buni medici specialiști din Franța, cursuri de nutriție și decriptarea marketingului industriei agroalimentare.
Am mâncat. O fi păcat?, Mihaela Bilic – Autoarea și-a propus să le redea oamenilor încrederea în mâncare, arătând că sănătatea are gust! Absolventă a Facultăţii de Medicină de la Bucureşti, dr. Mihaela Bilic este de mai bine de 20 de ani medicul nutriţionist care vrea să aducă din nou bucuria şi plăcerea pe mesele românilor.
În calitate de medic primar în specialitatea diabet şi boli de nutriţie, cu un masterat de psihonutriţie la Paris, Mihaela Bilic ne îndeamnă să facem din mâncare un prieten şi din alimentaţia sănătoasă şi echilibrată un stil de viaţă!
De ce mi-e foame?, Dr. Marie Thirion – Pornind de la cele mai recente studii din sfera psihologiei, neurologiei sau a bolilor de nutriție și de metabolism, dr. Marie Thirion analizează mecanismele care stau la baza senzației de foame, a plăcerii și a sațietății, dar și comportamentul pe care îl avem într-un anumit mediu nutrițional.
De la cea mai fragedă vârstă, experiențele alimentare ne cimentează fundamentul pornind de la care apare senzația de foame. În cuvintele autoarei, „Apetitul este un echilibru, dar nu unul înnăscut. Este un echilibru care se construiește, se modifică, se dereglează și se modifică din nou.
Bineînțeles, într-un mediu stabil, cu un program zilnic precis, el pare a fi definitiv dobândit. însă, imediat ce are ocazia, corpul revine la vechile obiceiuri. De unde și decepțiile ce au urmat atâtor diete eșuate.”