Uneori, durerea este atat de mare, incat cuvintele nu mai sunt suficiente. Ramane o culoare, o imagine, un cantec sau o foaie alba pe care incepi sa desenezi ceea ce nu poti spune. Pentru Jihad, personajul principal din „Marea m-ar picta in albastru” de Zoulfa Katouh, arta devine exact acest lucru: un limbaj al durerii, dar si o cale spre vindecare.
Noul roman al autoarei fenomenului „Cat timp infloresc lama ii” este o poveste despre doliu, identitate, familie, apartenenta si curaj. Este o carte care te invita sa privesti suferinta nu doar ca pe o rana, ci si ca pe un loc din care poate incepe transformarea.
Cand lumea isi pierde culorile
Jihad are doar saptesprezece ani atunci cand isi pierde mama. Odata cu ea, pare ca pierde si culorile lumii. Pentru o tanara care simte si intelege viata prin nuante, aceasta pierdere devine mai mult decat o metafora: realitatea ei devine cu adevarat lipsita de culoare.
In loc sa ne ofere o vindecare rapida si perfecta, Zoulfa Katouh construieste un proces lent, fragil si foarte uman. Jihad nu uita. Nu inceteaza sa sufere. Insa descopera ca poate transforma ceea ce simte in ceva care are sens.
Aici se afla una dintre cele mai frumoase idei ale romanului: uneori, vindecarea nu inseamna sa stergi durerea, ci sa inveti sa traiesti cu ea intr-un mod nou.
Arta poate spune ceea ce nu putem rosti
Pentru Jihad, pictura devine un refugiu. Un vechi caiet de schite, legat de orasul natal al mamei sale din Siria, ii ofera posibilitatea de a se intoarce, prin arta, spre o parte din propria identitate. Desi nu mai pictase de peste un an, incepe sa dea forma durerii, amintirilor si povestilor pe care le poarta in suflet.
Si poate ca acesta este unul dintre motivele pentru care „Marea m-ar picta in albastru” poate ajunge atat de aproape de cititor. Nu trebuie sa fii pictor ca sa intelegi nevoia de a transforma emotiile in ceva vizibil.
Cu totii avem momente in care nu stim cum sa spunem „imi este dor”, „mi-e frica” sau „m-a durut”. Arta poate deveni acel spatiu in care emotiile gasesc, in sfarsit, o forma.
Vindecarea nu inseamna sa uiti cine esti
Romanul lui Zoulfa Katouh vorbeste si despre identitate. Jihad ajunge sa infrunte prejudecati si sa descopere cat de greu poate fi sa fii judecat inainte ca ceilalti sa te cunoasca. Numele ei, hijabul si originile sale devin motive pentru care este privita diferit la Academia Braxton.
Dar tocmai aici apare o alta forma de vindecare: acceptarea propriei identitati.
Jihad invata ca nu trebuie sa se micsoreze pentru a incapea in asteptarile celorlalti. Ca povestea ei merita spusa. Ca originile sale nu sunt o slabiciune si ca iubirea pentru o tara pe care o cunoaste mai ales prin povestile mamei poate deveni o parte importanta din cine este.
Arta ii permite sa faca exact acest lucru: sa vorbeasca despre ea fara sa ceara voie.
O carte despre curaj, dor si speranta
„Marea m-ar picta in albastru” nu este doar un roman despre pierdere. Este despre ceea ce ramane dupa pierdere. Despre amintiri, despre radacini si despre oamenii care ne ajuta sa ne regasim atunci cand simtim ca ne-am pierdut.
Este si o poveste despre Siria, despre dorul de casa si despre felul in care o cultura poate fi pastrata vie prin limba, mancare, traditii, povesti si arta. Toate aceste elemente se impletesc intr-o carte cinematografica, plina de simboluri si imagini puternice.
Iar daca ai citit „Cat timp infloresc lama ii” si te-a impresionat felul in care Zoulfa Katouh scrie despre durere si speranta, acest nou roman merita cu siguranta un loc pe lista ta de lectura.
Lasa-te purtat de povestea lui Jihad
Unele carti se termina atunci cand inchizi ultima pagina. Altele continua sa lucreze in tine. „Marea m-ar picta in albastru” de Zoulfa Katouh face parte din a doua categorie: o poveste sensibila si intensa, care te poate face sa privesti altfel durerea, arta si propria identitate.
Daca esti in cautarea unei carti emotionante, cu personaje puternice si o poveste care ramane cu tine mult timp dupa lectura, descopera acum romanul lui Zoulfa Katouh pe Bookzone.
Comanda „Marea m-ar picta in albastru” si descopera cum, uneori, chiar si cele mai grele dureri pot capata culoare.