Prin ficțiune, ca gen literar, oamenii sunt capabili să grupeze, să explice, să altereze sau să comenteze diverse fațete ale realității. Ficțiunea sau fantezia pot învălui în mod insesizabil cititorul într-o zonă de confort și au abilitatea de a se adresa dorințelor sale cele mai ascunse într-un mod mult mai eficient decât lumea reală, empirică sau familiară din jurul său.
Poveștile construiesc conexiuni între indivizi, imaginează lumi dincolo de granițele cunoscute și cercetate ale realului din mediul concret de viață. Ficțiunea literară, și mai ales fantezia, prezintă cititorului o lume sau mai multe lumi, care, până la un anumit punct, au o legătură relațională cu cea reală, concretă.
Însă lumile fantastice descrise în paginile cărților de ficțiune sau a romanelor de aventuri, de exemplu, pot varia de la a fi complet diferite sub toate aspectele de lumea reală sau pot reprezenta o realitate concretă, dar cu unele apariții ale supranaturalului sau a unor elemente de fantastic.
Oricum ar fi, toate aceste scene de desfășurare a unei acțiuni livrești relaționează cu ceea ce este concret, palpabil și prezent, nereușind în totalitate să rupă ”lanțurile ancorei” bine înfipte în realitate, fie și numai pentru simplul fapt că scrierile sunt o parte a acestei lumi concrete și ele sunt citite de indivizi aparținând aceluiași mediu.
Cuprins
1. Raportul realitate – ficțiune de-a lungul istoriei literaturii
2. Identificarea granițelor difuze dintre realitate și ficțiune în operele de artă
1. Raportul realitate – ficțiune de-a lungul istoriei literaturii
Literatura de tip fantasy ori ficțiune are o vârstă relativ tânără, de circa două secole, dar, rădăcinile acesteia pot fi urmate în timp până în vremurile lumii antice. Sursa acestui tip de scriere ar putea rezida în vechile basme sau chiar în mitologie. De fapt, atât credințele și ideile de natură religioasă, cât și povestirile orale incipiente au contribuit la formarea ficțiunii ca gen literar.
Întreaga literatură primordială, de la Epopea lui Ghilgameș și până la Odiseea lui Homer, are rădăcini în ficțiune. Diferența e că atunci când aceste opere au fost citite la timpul lor, de oamenii de atunci, ele erau privite ca relatări ale realității, ale unor întâmplări care chiar se petrecuseră și care erau doar înregistrate pe un suport.
Desigur, pentru oamenii timpurilor Antichității, și chiar ai timpurilor mai târzii ale Evului Mediu timpuriu, magicul, fenomenele supranaturale sau creaturile fantastice erau considerate ca fiind reale și, într-o oarecare măsură, normale. De aceea, aceste opere din patrimoniul literaturii universale aveau rolul de a stimula, educa și de a distra, dar, în anumite situații, ele chiar influențau, controlau sau impresionau pe cei care luau contact cu conținutul lor.
Ficțiunea literară contemporană sau modernă a evoluat într-o subcategorie care situează, de regulă, acțiunea în zilele prezentului. Unul din subgenurile sale dintre cele mai populare este romanul de fantezie urbană al cărui decor este așezat într-o lume total fictivă dar care dă impresia de contemporaneitate.
Multe din aceste scrieri au acțiunea în timpuri prezente dar conțin elemente de supranatural. Totuși, firul narativ poate glisa și în trecut sau viitor.
2. Identificarea granițelor difuze dintre realitate și ficțiune în operele de artă
Fuziunea între realitate și ficțiune are loc prin așa numitul ”realism magic”. Acesta narează povestea din perspectiva oamenilor care se află în lumea curentă dar experimentează o realitate diferită de cea care este clasificată drept obiectivă.
De exemplu, dacă este vorba de o ființă supranaturală în firul narativ, aceasta nu este un element de fantezie și o manifestare a realității oamenilor care cred în existența acestor entități. Ficțiunea magică realistă descrie, de fapt, lumea reală a persoanelor a căror realitate este diferită de a celorlalți. Practic, nu este vorba de speculații, ci de o încercare de a prezenta lumea prin intermediul unei optici diferite.
Mult timp s-a crezut că ficțiunea este o formă de evadare din realitate, însă acest lucru este departe de adevăr. Fantezia este un mod de a interacționa cu problemele din lumea reală. Adevărul este că cititorii se pot identifica cu lupta necontenită dintre bine și rău, cu dramaticul rezultat din încleștarea pentru învingerea a ceea ce este considerat malefic.
De fapt, așteptările sunt ca răul să fie învins și binele să triumfe deoarece cititorii înșiși vor ca acest lucru să se întâmple și în viețile proprii, reale.
Ficțiunea oferă o perspectivă proaspătă asupra lumii reale. Genul ficțiune implică un mod diferit de înțelegere a existenței, dar acesta nu este mai puțin adevărat decât realismul. Astăzi, puterea scrierilor fantastice rezidă în faptul că au reușit să atingă anumite corzi sensibile ale cititorilor moderni, fapt pentru care această secțiune a literaturii universale a atins un succes considerabil.
Așadar, ste suficient să te gândești la fenomene literare precum cele create de J.R.R. Tolkien sau J.K. Rowling pentru a înțelege de ce relația dintre realitate și ficțiune este una din cele mai interesante aspecte ale literaturii.
Sursa foto: shutterstock.com