Tu ai iubi un om ca tine? Așa se numește cartea și așa începe să-ți răstălmăcească în suflet Cristi Grosaru, cu întrebările lui existențiale. O carte subțirică, de doar 100 de pagini, ușurică la prima vedere, însă plină de adevăruri universal valabile și de gânduri profunde.
Cred cu tărie că toți oamenii sunt unici, toți sunt diferiți, însă toți funcționează la fel.
Acesta-i primul adevăr de la care se despică firul în paișpe în legătură cu ceea ce ne mișcă, ne formează, ne definește ca oameni. Ca ființă, cu suflet și minte. Complicată, ce-i drept. Dar tocmai despicând și analizând toate piesele și credințele noastre, putem să ne răspundem fiecare în parte la întrebarea lui Cristi Grosaru: Tu ai iubi un om ca tine?
Cartea este un continuu dialog între două personaje: eu și sine. Mintea conștientă, trează, deschisă, învață Eul să iasă din mizerie și din suferință. Cum? Realizând că totul depinde de el, că trebuie să fie atent la propriile nevoi, la limitele pe care le are, la temerile nefondate. Să se ierte și să-i ierte pe cei care i-au greșit. Să învețe să fie recunoscător pentru tot ce vede și ce simte, pentru tot ce are și ce e.
Conștientizarea este liantul dintre propriul eu și propriile nevoi. Să fii conștient înseamnă să știi ce-ți dorești. Și când știi ce-ți dorești, claritatea vieții capătă contur.
Mai mult decât atât, să accepte că situația în care se află i se datorează, nimeni și nimic din exterior neavând putere asupra lui. Și evident, să facă schimbările necesare, dacă vrea să evolueze și să trăiască o altă poveste.
Ești doar o poveste mediocră într-un vis ce-ar putea fi extraordinar. Ești un tablou alb-negru. Ești lipsa culorii. Pe unde privești, vezi doar umbre. Dar uiți că ceea ce vezi ești tu. Pentru că nu ai cum să vezi altceva decât ceea ce ești. Ești suferință, vezi suferință. Ești iubire, vezi iubire. Ești ură, vezi ură. Și când vezi ceea ce ești, ce crezi tu că oferi? Și când oferi ceea ce ești, ce crezi că primești la schimb?
Odată ce parcurgi filele acestei cărți, inevitabil te autoanalizezi printre rânduri. Cristi Grosaru se insinuează cumva în subconștientul tău și te forțează să te privești în oglinda aia sinceră, care nu-ți spune ce vrei să auzi, ci îți spune adevărul, oricât de dureros ar fi. Cartea lui e acea oglindă, iar cuvintele scrise sunt doar gânduri de care ai fugit întotdeauna. Și cu cât fugi, cu atât mai departe de tine însuți vei fi.
La final rămâne totuși o întrebare fără răspuns. Tu ai iubi un om ca tine?