Există multe mituri când vine vorba despre citit, iar oamenii sunt adesea destul de convinși că acestea sunt adevărate, în ciuda dovezilor contradictorii. Iată câteva dintre cele mai populare mituri care influențează educația și obiceiul de a citi cărți!
Ce mituri despre citit ai auzit și care dintre acestea sunt adevărate?
1. Copiii vor învăța să citească dacă au suficient timp
Multe persoane care afirmă faptul că cititul este un proces natural sunt de părere și că cei mici au nevoie de timp pentru a dezvolta abilitatea de a citi în propriul ritm. Deși este adevărat că copiii ar trebui să fie învățați să citească în propriul ritm, părinții nu ar trebui să aștepte pur și simplu ca cei mici să dezvolte abilitatea de a citi singuri.
Cercetările au descoperit un fenomen periculos, care se numește Efectul Matthew. Ca paralelă, este vorba despre cei bogați care devin mai bogați și săracii care devin mai săraci. În timp, crește prăpastia dintre copiii care dezvoltă abilitatea de a citi și cei care nu fac acest lucru.
2. Cititul este un proces natural în viața fiecărei persoane
S-a dezbătut mult dacă cititul, la fel ca învățatul limbii vorbite, este un fenomen natural. S-a sugerat adesea că cei mici vor învăța să citească dacă se află într-un mediu propice și dacă li se permite să dezvolte abilități literare în propriul ritm.
Credința că cititul este un proces natural care provine dintr-o experiență literară bogată este des întâlnită în educație, în ciuda faptului că a învăța să citești este la fel de natural ca și cum ai învăța să faci trucuri pe o bicicletă legat la ochi. Cu alte cuvinte, cititul nu este natural deloc.
Însă există o diferență clară între a învăța să citești texte și a înțelege o limbă vorbită. A înțelege o limbă este un proces natural. Dacă cititul ar fi un proces natural, atunci nu ne-am mai confrunta cu o criză literară.
3. Unii oameni sunt genetic dislexici
O altă afirmație care poate fi inclusă în categoria de mituri despre citit este cea conform căreia unii oameni ar fi genetic dislexici. Însă această afirmație ignoră faptul că cititul și scrisul nu există de atât de mult timp în viața noastră astfel încât să poată fi parte din genele noastre.
Dislexia reprezintă pur și simplu dificultatea pe care unii oameni o au în ceea ce privește cuvintele, iar orice persoană care nu a învățat să citească poate fi numită dislexică. Oamenii nu știu să citească din diferite motive, iar pentru unii există mai multe dificultăți decât alții când vine vorba despre procesul învățării.
4. Cititul presupune utilizarea unor indicii sintactice și semantice pentru a ghici cuvintele, iar cititorii buni fac multe greșeli la prima citire
Cercetările indică faptul că ambele afirmații sunt greșite, dar prezente. Ideea că cititorii buni folosesc indicii contextuale pentru a ghici cuvintele din text provine de la o metodă de evaluare dezvoltată de Ken Goodman, numită analiză necorespunzătoare. Conform acesteia, copiii care se chinuie să spună anumite cuvinte depind de indicii literare și cuvinte, trebuind să acorde mai multă atenție semnalelor semantice și sintactice.
Sursă: https://www.readingrockets.org/article/ten-myths-about-learning-read