Înapoi în site 
În Italia zilelor de sticlă, fericirea se turna în pahare mici și cioburile se aruncau în fântână. Fetele se nășteau cu nume scurte, ca să încapă mai ușor pe piatra de mormânt, iar superstiția și credința se odihneau în același pat.
Este o lume de o frumusețe brutală, pe care Nicoletta Verna ți-o așază în palme cu greutatea unui secol și tandrețea unui sat italian de munte.
Sub pergole acoperite de viță de vie, Nicoletta Verna a reușit să scrie un roman magistral despre cum se naște frumusețea într-o țară care sângerează. Pornind de la istoria reală a celor douăzeci de ani de fascism italian, și cu o melancolie de care literatura europeană uitase că este capabilă, autoarea învelește Romagna interbelică în voalul unei mirese care și-a îngropat marea iubire, libertatea. Această carte este dovada vie a faptului că poți vorbi despre întuneric fără a stinge lumina.
Zilele de sticlă te poartă în inima unei Romagne suferinde, din timpul Ventennio-ului -cei douăzeci de ani de fascism-, unde tradițiile, superstițiile și credințele vechi apasă greu peste destine. Este o lume a violenței radicale, cu războiul și dominația masculină, în care soarta femeilor este decisă în lipsa lor. Și totuși, este o lume plină de nădejde, în care Redenta, copila măritată din datorie cu un călău în uniformă neagră, și Iris, fata frumoasă din munți, partizană feroce și amantă disperată a aceluiași bărbat refuză, fiecare în felul ei, să își piardă demnitatea. Este o carte despre rădăcini și despre cât de greu e să te desprinzi de ele, despre iubire și trădare, despre puterea de a rezista chiar și atunci când totul pare pierdut.
Marea m-ar picta în albastru și Zilele de sticlă adună două lumi de o frumusețe tulburătoare: una scăldată în valuri, culori și meduze, cealaltă în vin vechi, superstiții, munți italieni și zile care se pot sparge dintr-o clipă în alta.
Jihad, Redenta și Iris sunt fete care poartă în ele poveri prea mari, dar refuză să fie definite doar de suferință. În jurul lor, lumea este dură, adesea nedreaptă, uneori brutală. Dar tocmai în această lume, ele găsesc moduri neașteptate de a continua: prin artă, prin iubire, prin memorie, prin curajul de a nu se pierde pe sine. Citește două romane intense și senzoriale despre frumusețea care se naște, uneori, exact acolo unde ceva s-a frânt.
„Am fost literalmente șocată de această carte (în care, evident, foarte puține lucruri merg așa cum mă așteptam). Mi-a atins sufletul și mi-a umplut ochii de lacrimi. Emoțional, îmi voi reveni peste câțiva ani 😭. Nicoletta Verna, așteaptă factura psihologului meu.”
- Chiara
„Personaje tridimensionale și tradiții romagnole pe care autoarea le descrie extrem de frumos. Istoria Italiei se împletește cu povestea protagoniștilor și dă naștere unei narațiuni care m-a ținut lipită de carte până la final.”
– Andreea
„Nu este ușor să îți găsești cuvintele după ce ai citit Zilele de sticlă. Nicoletta Verna ne oferă un roman feroce și delicat, dur precum timpul în care este plasat și fragil precum sufletele celor două protagoniste, Redenta și Iris.”
– Elisa
este originară din Romagna și trăiește la Florența, unde lucrează ca redactor de carte de ficțiune la editura Giunti. A predat Teoria și Tehnicile Comunicării la diverse universități și institute din Italia. Romanul ei de debut, Il valore affettivo, distins cu o mențiune specială a juriului Premiului Italo Calvino, cu Premiul Opera Prima Severino Cesari și cu Premiul Massarosa, s-a bucurat de un mare succes atât din partea criticilor, cât și de la publicul larg. Zilele de sticlă a fost recompensat cu prestigiosul Premiu Manzoni pentru cel mai bun roman istoric.
