După AXEL și Mai presus de el, Dama de Treflă ne oferă un nou roman de suflet.
Trei destine legate de acest joc numit viață, trei perspective care la final se întâlnesc și se completează. Te iubesc se spune în șoaptă este povestea iubirii care unește membrii unei familii în ciuda întunericului care îi desparte.
Poți să te ascunzi de trecut? Doar dacă ești dispus să renunți la tot ce ai iubit.
Emma și David fug. Fug de trecut, de responsabilități, de lecțiile dificile pe care viața se încăpățânează să le aștearnă în fața lor. Cândva, formau o familie adevărată alături de micuțul Noah, dar acum se îndepărtează tot mai mult unul de celălalt. Timpul nu este de partea lor. A venit momentul să înțeleagă că întunericul pe care fiecare îl ascunde nu îi desparte, ci îi apropie și îi provoacă să devină ei lumina.
Iubirea nu e o flacără plăpândă care arde în întuneric. Iubirea e întunericul. Ne dă un scop pentru care să ardem, acela de a încălzi și de a face lumină pentru celălalt.
Prinși între curaj și renunțare, viața celor trei se transformă într-un vârtej amețitor în care trecutul amenință să scufunde tot ce au încercat să construiască. Pentru a se salva, ei trebuie să își asume tot: greșelile, neliniștile, spaimele, și să învețe să își accepte imperfecțiunile.
- Ea a pierdut, a concluzionat David, cu un aer solemn.
- Cred că de fapt am pierdut amândoi.
- Da, dar cel care iubește mai puțin pierde întotdeauna mai mult la final.
- Sună mai frumos decât e de fapt.
- Iubirea, în general, sună mai frumos decât e. Nu îți spune nimeni de la bun început câte greutăți implică, câte nopți nedormite și griji, câte bătăi haotice ale inimii și frici. Nu îți spune nimeni că trebuie să pretinzi în fiecare zi că știi ce faci, că trebuie să zâmbești de dragul celuilalt și să încerci să repari totul, dar absolut totul de parcă te-ai pricepe. Nu îți spune nimeni că într-o zi eforturile tale vor fi pur și simplu insuficiente și că ea nu se va mai simți bine fără motiv, că va pleca, promițându-ți că se va întoarce repede, dar că va uita să îți spună dacă măsoară timpul în zile sau ani.
- Mai ușor, tipule. Respiră.
- Îmi pare rău! Am exagerat.
- De fapt, ai dreptate. Nu te învață nimeni care-i treaba cu iubirea, trebuie să înveți singur, din mers. Dar poate că tocmai aici e distracția.
- Nu mi se pare distractiv.
- Mda, nici mie. Dar cine știe, poate ni se va părea mai târziu.