Scufundă-te într-o poveste plină de mister, care curge, te lovește și te ademenește în apele sale tulburi. Scris de autoarea Emilia Hart, câștigătoarea Goodreads Choice 2023, romanul Sirenele este un omagiu adus legăturii de nezdruncinat dintre surori și ecourilor stranii ale istoriei. În bătaia vânturilor sărate de pe coastele Irlandei și ale Australiei, patru femei, despărțite de secole, dar unite de un destin tragic, înoată în apele învolburate ale propriului ocean, descoperind că dețin puteri nebănuite.
Descoperă un roman care îmbină miturile străvechi ale Irlandei, legendele femeilor dispărute și folclorul marin cu realismul magic și drama istorică. O poveste în care trecutul colonial, vocile uitate ale femeilor și ecoul unei lumi apuse prind viață într-un cadru misterios și profund emoționant.
„Emilia Hart ne poartă într-o călătorie mitică prin timp, evocând povești străvechi despre mare și legături feminine supuse încercărilor, dar niciodată rupte. Sirenele surprinde și încântă, oferindu-ne o lume unde mitul și realitatea se întâlnesc. O poveste frumoasă, plină de iubire și mister. O lectură remarcabilă!”
autoarea cărții
Culegătorii de afine
Anul 2019: Lucy se trezește în mijlocul nopții, în camera fostului ei iubit, cu mâinile încolăcite în jurul gâtului acestuia. Cuprinsă de groază, fuge spre casa surorii sale de pe coasta New South Wales, sperând că Jess va putea să-i explice visele care au precedat atacul. Dar sora ei este de negăsit. În timp ce Lucy o așteaptă să se întoarcă, începe să descopere legende bizare care bântuie locul. Unii spun că, dacă asculți cu atenție valurile mării, vei auzi vocile disperate ale femeilor care strigă după ajutor. Alții susțin că peșterile ascund sufletele copiilor dispăruți. Lucy nu știe ce să creadă, dar un lucru devine mai clar: visele ei par din ce în ce mai reale...
Anul 1999: Jess este o adolescentă de șaisprezece ani, singuratică. Diagnosticată cu o alergie rară la apă, s-a simțit mereu diferită, până când tânărul și carismaticul ei profesor de artă devine interesat de desenele ei, văzând în ele – și în ea – o forță și o maturitate pe care nimeni altcineva nu le-a remarcat.
Anul 1800: Mary și Eliza sunt smulse din casa lor din Irlanda și transportate, alături de alte deţinute, pe o corabie care se îndreaptă spre Australia. Pe măsură ce vaporul le duce în largul mării, cele două fete observă schimbări inexplicabile în corpurile lor. Pielea lor devine mai strânsă, ca o haină intrată la apă. Între degete le apar membrane care încep să pulseze în ritmul bătăilor de inimă, iar sub piele... ceva se mișcă.
„Se gândea la mama lor şi, pentru prima oară după mulţi ani, şi-a îngăduit să se întrebe cum fuseseră ultimele ei clipe petrecute pe acest pământ, cufundată cum era în furia cenuşie a mării. Oare atunci când te îneci te doare? Sau era ca în amintirea aceea ciudată a lui Mary, cu nişte bule argintii şi un păr negru plutind la suprafaţa apei?”
Dacă ai simțit vreodată că porți în tine o durere pe care nu știi de unde o ai, dacă ai visat ceva neobișnuit, fără să înțelegi de ce sau, dacă te-ai întrebat ce s-a pierdut între tine și cele dinaintea ta, aceste două romane s-ar putea să fie exact ce ai nevoie.
Emilia Hart scrie despre femei uitate de istorie, despre legături de sânge care străbat generații, despre tăceri moștenite, despre memorie și libertate. În Sirenele și Femeile Weyward, trecutul nu rămâne închis în pagini. Iese la suprafață, te caută, te lovește, te vindecă. Cu o voce unică și un stil care împletește realismul magic, ficțiunea istorică și ecoul miturilor vechi, Emilia Hart aduce în fața cititorilor povești despre femei care nu mai acceptă să tacă, care învață să supraviețuiască într-o lume care le-a redus la tăcere.
„Trăiesc la malul mării și n-am simțit niciodată apa atât de neliniștitoare ca după această carte. E un roman care merge adânc – în istorie, în traumă, în ceea ce înseamnă să fii femeie și să nu mai vrei să taci. M-a lăsat cu o durere dulce și cu o voce în minte pe care cred că o voi purta mult timp.”
„Cartea asta nu m-a cucerit, m-a scufundat și m-a ținut acolo, între pagini, între generații, între femei care n-au fost niciodată ascultate. Am simțit totul – umezeala din cala vasului, furia surdă a celor uitate, liniștea apăsătoare a lucrurilor nespuse. Și când am ieșit din ea, nu mai eram aceeași.”
„La început am crezut că e despre mare. Dar marea e doar fundalul. În față sunt femeile – mame, surori, fiice – fiecare dusă prea departe și neîntoarsă la timp. Mi-a plăcut durerea necosmetizată și felul în care realul se împletește cu imposibilul fără să simți granița.”
