Fragment Prejudecăți. O iubire interzisă

Nu mai continuă, doar o privește, răsfirând degetele peste pântecul ei. E momentul să dispar, înainte de a le perturba intimitatea. Of, dialogurile la care particip involuntar îmi dezvoltă diferite stări. Trăirile lor le asemăn cu ale mele și faptul că sunt pe drumul cel bun aduce optimism și speranță în sufletul meu. Dumnezeu găsește o cale să ne aducă la lumină, deși deseori judecăm că trăim într-un întuneric care ne afundă pe zi ce trece mai mult. Nu mai conștientizăm razele de soare care străpung norii negri și uităm să sperăm. A spera e ca un pansament pentru inima încercată, e un dar care face totul posibil. Ne dă puterea să căutăm soluții pentru realizarea dorințelor, să visăm cu ochii deschiși, să încercăm la nesfârșit.

Bineînţeles că nu pot dormi și mă foiesc toată noaptea, ba e frig, cald şi tot aşa, până cocoșii gazdei mele anunță zorii unei zile noi.

– Vrei să te conduc până la şcoală? mă ajunge Cristi din urmă, răvășit și somnoros.

Zâmbesc. A rămas și în această noapte aici. Mă alătur și-i remarc agitația. Nu îndrăznesc să spun ceva, însă mă lămuresc când întreabă ce părere am despre Lorena.

Cum să-i spun că mi-a lăsat o impresie dezastruoasă? Totuși, se va însura cu ea, iar noi vom păstra pentru totdeauna legătura, datorită prieteniei dintre cei doi bărbați.

– De ce întrebi?

– Pentru că le cunoşti pe amândouă şi nu ştiu ce să fac. Pe una o iubesc, iar celeilalte i-am promis c-o voi lua de nevastă, oprește și își sprijină capul pe volan.

Cred că mai degrabă vrea să i se confirme că alegerea sa e corectă, decât să asculte sfatul unei femei mai tinere și lipsite de experiență. Of, Cristi acum te înțeleg! E o revoltă în tine, mintea îți spune ceva, iar inima, altceva. Îmi sună cunoscut, nu?

– Eu am ales dragostea! răspund înainte de a închide ușa.

El e legat de o promisiune, iar eu, de societatea care judecă după bunul plac, nu după ceea ce e corect. Ne luăm după legi nescrise de ani de zile și nu ne preocupăm de trăirile noastre, ci de ceea ce vor crede cei din jur despre asta? De ce se observă praful din curtea vecinului și ignorăm pe cel din a noastră? De ce oamenii din jurul tău decid ce și cum e mai bine pentru tine, de parcă te-ar cunoaște mai mult decât tu însuți?

Fragment Întoarce-te la mine

Eram de ceva timp în Constanța când am văzut-o. Poate nu o remarcam, dar zgomotul ceștilor care se ciocneau pe tavă din cauza tremuratului m-a distras din ale mele și am studiat-o pentru câteva clipe pe fata cea nouă. De la început am fost atras de ea, mai ales când s-a ciocnit de mine, fugind din calea unui nemernic. Cel mai bun lucru a fost să apar în acel moment pe hol. Speriată, mai mult dezbrăcată, a trezit un sentiment de vinovăție în mine și m-am simțit răspunzător pentru soarta ei.

Frumusețea și inocența ei mă atrăgeau ca un magnet și abia mi-am păstrat controlul să nu-i arăt același tratament ca al camaradului meu beat. Mă râcâia că nu voia să mă privească cu niciun chip, își ținea capul aplecat mai tot timpul și mi-am propus s-o las în pace. Oricum traversam o perioadă dificilă, mama băiatului meu era bolnavă și mi l-a adus să mă îngrijesc de el, nemaiavând pe nimeni altcineva. Băiatul avea nevoie de cineva care să se ocupe de el și mi-a fost recomandată o fată, pe care mai apoi am recunoscut-o. Inițial am continuat s-o evit, nevrând să-i fur inocența ca mai apoi s-o părăsesc. Dar n-am putut.

De la primul sărut am știut că n-o să mai pot trăi fără ea. Când nu era lângă mine, regretam că-i fac rău, c-o amăgesc cu această viață. Puteam fi mutat oricând și ar fi fost tratată urât. Însă abia așteptam s-o ating. Era tot timpul în mintea și în capul meu. Mă îndrăgostisem de ea. M-a schimbat. Eram egoist, nu-mi păsa de altcineva, dar bunătatea ei a fost molipsitoare. Căutam să fiu darnic, să-i ofer totul din punct de vedere material, sperând să compensez faptul că țineam relația ascunsă de ochii tuturor. O făceam pentru ea, protejând-o astfel de oamenii care nu vedeau cu ochi buni o relație mixtă. Noaptea căutam tot felul de soluții pentru a o duce în Germania, însă știam că va fi tratată la fel de rău și acolo. Nu exista un loc pentru noi, orice aș fi făcut! […]

O iubeam mai mult decât orice, dar tocmai o pusesem în pericol. Nu ne mai puteam ascunde, în curând lumea avea să afle de noi. Am greșit uneori și am rănit-o, dar ea m-a iertat de fiecare dată, astfel am iubit-o și mai mult.