ATENȚIE! Cărțile acestea pot provoca reacții emoționale și fizice! Mmmai ales fizice. Citește-le fără prejudecăți și vei descoperi puterea de atracție a fructului interzis și cum se înfiripă iubirea în cele mai neașteptate locuri.
Când iubirea vine îmbrăcată în ispită, cum poți să-i reziști?
O serie uluitoare, adânc provocatoare, de-o frumusețe devastantă – Audrey Carlan, autor bestseller New York Times
Confesiunea unui preot & Slujba de la miezul nopții
Tyler are 29 de ani, este preot și deține o parohie de 3 ani. Tot de atât timp și-a reprimat poftele trupești și gândurile necurate. Până apare EA. Poppy. O tânără fermecătoare, ce-și poartă rujul roșu chiar și la confesional. Ulterior și pe gulerul lui. Dincolo de ușile închise ale bisericii, cât și printre paginile acestei cărți, vei descoperi un univers al fanteziilor și al conflictului între sacru și profan, între moral și imoral, între dorință și păcat.
Se spune că dragostea durează trei ani, dar nu e și cazul lui Tyler. Tyler o iubește până la nebunie pe Poppy, suferă de gelozii îngrozitoare și trăiește cu teama constantă că nu merită ceea ce a câștigat în urma alegerii făcute.
O alegere care-l urmărește în subconștient. Renunțarea la sutană în favoarea căsătoriei devine acum ca o pedeapsă, ca o pierdere a vocației, a sensului vieții. Măcinat de vină și de incertitudini, Tyler se confruntă cu un conflict interior de proporții uriașe. Singura alinare este dragostea față de Poppy.
Ești pregătit să descoperi o poveste de iubire unică, interzisă, care depășește limitele și naște controverse?
Gustul păcatului
Gustul păcatului încheie cea mai iubită și controversată serie, Confesiunea unui preot, și te cucerește cu o poveste de sine stătătoare, o poveste de dragoste atipică ce abundă în detalii fierbinți.
Ești pe cale să descoperi un bărbat irezistibil. Ca păcatul. O carte de-o senzualitate magnifică ce îți va arăta că opusurile se atrag, întotdeauna! Citește-o cu mintea deschisă și vei avea parte de emoții curajoase ce scot la iveală cele mai îndrăznețe fantezii pe care le-ai simțit vreodată.
Avem de-a face cu o poveste nouă, total neașteptată, în care intră în scenă fratele lui Tyler, Sean, care se îndrăgostește de Zenny, o tânără de-o frumusețe ce ar putea a isca un război. Zenny se pregătește să devină călugăriță, iar înainte de a face asta trebuie să guste din toate plăcerile vieții, să știe ce lucruri minunate poate simți și face un trup.
Seria Confesiunea unui preot e o mărturisire de-o frumusețe aparte despre credință, dragoste, dorință, familie și sacrificiu.
Ne-am privit unul pe celălalt un moment.
S-ar fi putut încheia chiar acolo. S-ar fi putut, în ciuda rujului ei roșu, a ochilor luminoși și a vârfurilor întărite sub bluza subțire de mătase pe care o purta. În ciuda faptului că blocam ușa confesionalului cu umerii mei lați, în ciuda puterii, satisfacției și dorinței pe care le transmitea corpul meu, într-un mod primitiv și dominator.
S-ar fi putut, jur.
Dar ea și-a mușcat buza, acei doi dinți puțin prea mari înfigându-se în buza ei plină de jos, cel mai pur alb îngropându-se în cel mai pătrunzător și sângeriu roșu imaginabil, apoi și-a frecat coapsele una de cealaltă și un zgomot slab a răzbătut de undeva din pieptul ei.
Am încetat să mai văd o penitentă.
Am încetat să mai văd un copil al Domnului.
Am încetat să mai văd un miel pierdut în căutarea unui pastor.
Vedeam doar o femeie cu dorințe – dorințe desăvârșite, cărora nu le poți rezista.
Am făcut un pas în spate, trăgând aer adânc, o parte curajoasă a conștiinței mele încercând să revină la realitate, iar ea a făcut o tentativă de pas afară din confesional, fixându-mă în continuare cu privirea. Am lăsat-o să treacă pe lângă mine, dar nu din cauză că îmi doream să plece sau pentru că îmi doream ca acea ispită să înceteze. Nu, mai degrabă îi ofeream o ultimă șansă să scape, iar dacă nu o făcea, atunci Dumnezeu să mă ajute, pentru că trebuia să o ating, trebuia să o gust și trebuia să se întâmple chiar atunci.
S-a îndepărtat câțiva pași, până când s-a împiedicat de pianul de sub scena corului. Tot nu vorbea, dar nici nu era nevoie pentru că puteam să citesc fiecare tremur al ei, fiecare respirație, fiecare gest. Dinții ei continuau să îi muște buza de jos, și îmi doream ca eu să îi mușc acea buză, să o mușc atât de rău încât să geamă.
M-am îndreptat spre ea, iar ea a urmărit fiecare pas de-al meu cu o dorință care era mai presus de a fi palpabilă, era înăbușitoare, sălbatică.
— Întoarce-te, i-am ordonat, și al naibii să fiu dacă nu s-a conformat imediat, întorcându-se și sprijinindu-și mâinile de suprafața lemnului negru.
Încă își freca coapsele când am ajuns în dreptul pianului și m-am așezat chiar în spatele ei. Mi-am plimbat arătătorul de-a lungul mâinii ei, până la umăr, simțind fiecare centimetru de piele.
— Ce urma să spui în confesional? am întrebat pe un ton grav. Și amintește-ți că minciuna e un păcat.
A tremurat.
— Nu pot să spun. Nu aici. Nu ție.
De fapt, văd întâi rochia: o scânteiere de mătase roșie, înfiorată, un tiv care dansează în brațele brizei. Îmi pare o capă roșie fluturată în fața unui taur; în câteva secunde, redevin Sean Bell, cu tur triumfal cu tot, și schimb direcția, urmând scânteierea seducătoare a mătăsii roșii până când găsesc femeia căreia îi aparține.
Ea privește în direcția opusă sticlei și amalgamului de oameni bogați de dincolo de ea, sprijinindu-se de unul dintre cablurile masive care ancorează vârful clădirii de terasă. Briza se joacă în mătasea care-i îmbrățișează trupul, înfoindu-i partea de jos a fustei și trasând contururile ademenitoare ale taliei și șoldurilor ei. Luminile orașului i se reflectă pe pielea maronie a brațelor și spatelui expuse. Urmăresc din priviri curbatura spinării sale, până acolo unde rochia i se mulează pe fund, și înapoi sus, spre aripile delicate ale omoplaților ei, intersectate de bretele roșii, fine.
Se întoarce când îmi aude pașii. Aproape că mă opresc, pentru că nu e doar frumoasă, ci e și tânără. Nu la limita legii, dar pare studentă. Cu siguranță prea tânără pentru un tip de 36 de ani.
Și totuși, nu mă pot opri. Îmi aleg un punct în care să mă sprijin de cablul gros de ancorare de lângă ea și îmi vâr mâinile în buzunare, iar când o privesc, chipurile noastre sunt luminate de auriul care se revarsă dinspre gală.
Ochii i se măresc când mă privește, iar buzele i se despart ușor, de parcă ar fi șocată de fața mea, de parcă nu i-ar veni să creadă ce vede. Dar renunț repede la idee. Mai degrabă nu îi vine să creadă cât de superb e părul meu.
Doar dacă nu am mâncare pe față... sau ceva asemănător? Îmi trec o mână peste gură, pe furiș, să mă asigur, iar ochii ei urmăresc mișcarea cu o lăcomie care îmi aprinde un foc mocnit în vintre.
În lumina potrivită, îi văd bine fața, în sfârșit. Nu e doar frumoasă. Este incredibilă, uluitoare. Are genul de frumusețe care inspiră cântece, tablouri, iscă războaie. Chipul ei este un oval delicat, compus din pomeți înalți și ochi mari, căprui, un nas ușor cârn, cu un piercing care scânteiază într-o parte, și o gură de la care nu îmi pot lua ochii. Buza ei inferioară este mai mică decât cea superioară, și pare că se bosumflă extrem de atrăgător. Portretul este încadrat de o claie de bucle mărunte.
Iisuse. Frumoasă. Ce cuvânt stupid – doar o umbră vagă a realității. Torturile și aranjamentele de pernuțe sunt frumoase. Femeia asta e cu totul altceva. Ceva care mă face să clipesc și să privesc în altă direcție, pentru o clipă, pentru că să o privesc pe ea îmi trezește ceva în gât și în piept. Să o privesc mă face să simt că mâna mea se află pe un voal care ascunde un mister plin de putere. Așa mă simțeam când priveam ferestrele cu vitralii ale bisericii mele.
Așa simțeam față de Dumnezeu.
Să mă gândesc la biserică și la Dumnezeu îmi înfige în coaste țepușa obișnuită a iritării și mă obligă să îmi revin. Sunt convins că femeia crede că oi fi vreun lunatic, din felul în care m-am apropiat de ea fără ca măcar să păstrez contactul vizual. Capul la joc, Sean, îmi spun. Tur triumfal, tur triumfal.
- Ce noapte plăcută, încep.
Întoarce capul mai mult, iar capetele buclelor îi sărută umerii goi, și dintr-odată tot ce vreau să fac este să îi sărut și eu, să îi dau la o parte buclele și să îi sărut clavicula până începe să tremure.”
Sierra Simone este una dintre cele mai bine vândute autoare de profil din SUA, datorită efervescenței cu care scrie, cât și datorită acelui element surpriză pe care-l adaugă într-un mod unic în fiecare roman al său.
Cele 3 cărți din seria Confesiunea unui preot au avut parte de un succes răsunător la editura Bookzone, devenind bestselleruri încă din primele zile de la lansare, cu o sumedenie de fani înfocați dornici să guste din fructul interzis.
Autoare a 20 de volume, Sierra Simone a devenit un punct de reper și un fenomen în categoria cărților pentru adulți, nefiindu-i teamă să își expună cele mai întunecate fantezii și să scrie despre subiecte controversate.
