Atunci, noi nu aveam ghiduri pentru emoțiile noastre. Acum, tu îi oferi copilului tău darul poveștilor.
Într-o zi, el va privi înapoi și va spune despre tine:
• Mama mea nu era perfectă. Uneori se simțea obosită și nu avea timp pentru toate. Alteori se grăbea și
mai uita câte ceva.
• Nu aveam întotdeauna timp de curățenie și nici masa nu era mereu gata la timp. Jucăriile și cărțile
erau mereu împrăștiate prin casă.
• Dar îmi citea mereu înainte de culcare, chiar dacă era obosită. Știa că acele momente cu povești
vor rămâne în inima mea.
Din casa noastră nu lipseau cărțile și poveștile.
• Mai făcea greșeli, dar își cerea iertare, îmi spunea mereu cât de important sunt și cât de mult mă
iubește.
• Nu a fost perfectă, dar niciodată nu m-am îndoit de dragostea ei.