Ce facem după ce ne despărțim și simțim că nu ne putem desprinde de el/ea? Blocăm total accesul? Greu de spus. În anumite cazuri… poate funcționa. În altele nu! Noi recomandăm să nu blochezi accesul la conturi. După vreo 2-3 zile, vei simți că nu mai poți și le vei debloca. Așa că mai bine lasă acolo accesul la el/ea. E mai bine să știi că poți să le accesezi oricând. Însă, să nu crezi că te lăsăm așa. La finalul zilei, fă un rezumat și scrie cât timp ai pierdut urmărindu-l pe celălalt. Repetă această analiză în fiecare zi și apoi trage linie și hai să vedem ce puteai să faci pentru tine cu acel timp?
Te-a ajutat la ceva toată această urmărire obsesivă?
Ne bucurăm că am ajuns în acest punct – timpul! Ba chiar am spune că am ajuns la momentul oportun
pentru o discuție pe tema asta. Aici apar mereu probleme. La timp! În relație, timpul
este bine împărțit, însă atunci când rămânem singuri, rămânem cu bule mari de timp, bule goale. Noi credem că de aici pleacă multe dintre probleme mai ales după despărțire/ divorț/separare, etc. Mulți aleg să se închidă în cușca conjugalității, neglijându-și conexiunile sociale și, când se trezesc singuri, nu mai știu să le reia sau se tem să le reia. Și atunci, ce fac? Intră în capcana gândurilor negative!
Prin urmare, ne-am gândit că n-ar fi rău să-ți spunem cum se formează obiceiurile și de ce e atât de greu să schimbăm un obicei, iar aici Gabriela a propus o analogie cu stomacul. Dacă eu bag, timp de 5 ani, câte 5 kg de mâncare pe zi, mă aștept că, dacă de mâine voi mânca doar o salată…, voi muri. Corect? Stomacul meu a căpătat forma anatomică adaptată unei cantități mari, creierul meu semnalează senzația de sațietate când eu îngurgitez cantitatea obișnuită.
Schema în care eu funcționez cere 5 kilograme de mâncare pe zi. Așa că dacă vreau să schimb ceva, este util să nu intru agresiv în această schemă, ci să construiesc un nou sistem în pași mici. Așa că nu tai brusc, ci progresiv. Scopul? Să-l determin pe creier să se obișnuiască cu noul sistem pe care i-l propun.
Așa și cu relațiile. Până mai ieri, veneai acasă și iubi era acolo. Acum, te întorci acasă și el nu este. Ce faci cu noua situație? Dacă iei și diseci o relație, orice fel de relație, vei vedea că ea are niște cutii foarte clare pe care scrie: socializare, sex, comunicare, iubire și, dacă îți faci un jurnal al zilei, pe ore, vei vedea că fiecare cutie are locul ei foarte bine definit. Nimic nu e spontan. Și atunci, când rămâi singur/ă, ar fi bine să analizezi ce cutii a luat iubi cu el/ea. Aici intervine problema prietenilor comuni. De asta tot spunem noi că e bine să-ți păstrezi o zonă de autonomie, de conexiuni sociale ale tale. Vezi? Tocmai pentru momentul ăsta… Dacă tu alegi să fuzionezi cu partenerul și să te abandonezi în mâinile lui, iar el, printr-un context de împrejurări, decide să plece, ce faci?
Rămâi cu buza umflată? Cam rămâi! Și fără prea multe pârghii de socializare. Iar dacă mai pui și o familie care nu te sprijină, ia ghici ce iese?
Dar, să rămânem puțin la funcționarea creierului.
Dacă tu ințelegi că senzația ta de gol apare pentru că ceva a dispărut din schema creierului, el va intra în panică. Tendința creierului și a minții este să se ducă tot în schema pe care o știe, să caute puncte de referință și atunci ai tendința să te rogi de partener să vină înapoi.
Când apare golul, tu nu mai poți să cântărești obiectiv și să zici, „Da, dar râdeam 5 minute, după care mă jignea”, ci simți că mori de foame și vrei să mănânci ceva… Vrei să mănânci orice. Și îți proiectezi greșit și pașii următori, adică „Pe ăsta măcar îl cunosc”…
Așa cum, probabil, te-ai prins, creierul vrea să te mențină în zona de confort. Drept urmare, noi ne-am orienta spre anumite metode alternative. Primul pas ar fi ca oamenii să înțeleagă de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă cu ei, apoi să înțeleagă că e nevoie să producă noi comportamente, diferite de cele vechi,
care e clar că nu erau funcționale. Schimbarea nu se face simplu. Tu îl vrei pe iubi și n-ai chef să ieși în parc. Așa că vei căuta toate scuzele din lume pentru a rămâne în casă: „Mă doare capul”, „În 5 minute
începe un serial mișto”, „E urât afară” etc…