Vânătorul de naziști

Inapoi Înapoi în site
Pachet Povesti nespuse ale Holocaustului

Poveștile adevărate pe care istoria nu a avut voie să le spună până acum

Acestea sunt mărturiile puternice ale rezilienței umane în fața răului suprem al Holocaustului. Ele ne aduc aminte de tragedia și suferința prin care au trecut milioane de oameni, dar și de curajul și speranța care au răzbătut în mijlocul întunericului. Aceste povești ne provocă să reflectăm asupra naturii umane și ne face să ne întrebăm oare câte suflete au fost luate de vânt în anii aceia, după ce trupurile le-au devenit cenușă?

Aceste cărți sunt piloni ai memoriei, iar fiecare pagină este o chemare la acțiune și o pledoarie pentru empatie, justiție și respect față de fiecare ființă umană.

Povestea clasificată...
gata acum să vadă lumina zilei.

Vânătorul de naziști

Povestea lui Josef începe acolo unde Lista lui Schindler se termină.

Una dintre ultimele relatări semnificative despre Holocaust, Vânătorul de naziști este povestea uimitoare a curajului și rezilienței unui supraviețuitor care a transformat suferința de nedescris în putere și a devenit din victimă vânător.

La doar 16 ani, Josef Lewkowicz a devenit un număr, prizonierul 85314, în lagărul de concentrare Krakow-Plaszow. Forțat permanent să muncească până la epuizare în condiții inumane și să trăiască sub amenințarea constantă a violenței extreme și a morții, Josef a fost martorul ororilor din șase dintre cele mai cunoscute lagăre de concentrare naziste, inclusiv Auschwitz, Mauthausen și Ebensee. Dar a supraviețuit. Singurul dintr-o familie extinsă de 150 de persoane.

În virtutea unui înalt comandament moral, Josef s-a alăturat poliției evreiești, iar apoi a fost recrutat ca ofițer de informații pentru Armata SUA, care i-a oferit o echipă pentru a căuta naziști ascunși.

Astfel, Josef a jucat un rol crucial în identificarea și aducerea în fața justiției a celui mai crud torționar al său, Măcelarul din Plaszow, Amon Goeth. El era comandantul lagărului, iar crimele și brutalitatea sa au devenit cunoscute lumii întregi datorită filmului Lista lui Schindler.

Însă nu aceasta a fost răzbunarea lui Josef Lewkowicz. Adevărata sa răzbunare a fost însăși viața care a mers mai departe, de la o generație la alta, prin familia sa, copiii și nepoții care s-au născut şi trăiesc deplin, sfidând astfel dorința naziștilor de a-i extermina.

„În 2018, când am făcut cunoştinţă cu Josef Lewkowicz şi am aflat povestea lui – pe atunci aproape necunoscută –, mi-am dat imediat seama că aceasta trebuie spusă. Josef tot repeta: „Sunt un «zerou», nu un erou“. Cu toate acestea, el a fost cel care l-a deferit justiţiei pe Amon Goeth, cel mai cunoscut comandant de lagăr de concentrare, despre care publicul a aflat din filmul Lista lui Schindler.”

— rabinul Naftali Schif

Anne Frank

„Oare ce i-aş putea spune eu, un bătrân de nouăzeci şi şase de ani, unui adolescent de şaisprezece ani care are tot viitorul în faţă? La vârsta lui, eu mă aflam în lagărele naziste, acolo unde moartea pândea la fiecare colţ. I-aş spune acelui tânăr ce mi-am spus şi mie la vremea aceea. Fii puternic. Nu te da bătut. Apreciază viaţa. Dorinţa de a trăi este atât de importantă. Dacă te dai bătut, eşti pierdut. Ţine-te cu toată puterea de viaţă. Ai încredere. Nu te prăbuşi, ţine-te pe picioare.”

— Vânătorul de naziști

Prietenia lor a străpuns pereții de beton ai ororii.

„Când eram o copilă, am privit cum lumea pe care o iubeam se prăbușea distrusă de o ură fără sens și, odată cu ea, dispărea și prietena mea Anne.”

Deopotrivă sfâșietoare și pline de speranță, memoriile supraviețuitoarei Holocaustului Hannah Pick-Goslar aruncă o privire încărcată de durere și nostalgie asupra prieteniei dintre micuța Hannah și Anne Frank.

În 1933, Hannah Pick-Goslar a fugit alături de familia ei din Germania nazistă pentru a locui la Amsterdam. Aici a cunoscut-o pe Anne Frank. Ani la rând, cele două prietene au fost inseparabile, însă, în 1942, viețile lor s-au schimbat brusc. Într-un oraș ocupat de naziști, Anne și familia ei au dispărut fără urmă.

În paginile acestei cărți, ecourile durerii te poartă prin momentele de bucurie ale copilăriei lui Hannah, alături de buna sa prietenă, Anne Frank, dar și prin zilele întunecate petrecute în lagărul de concentrare de la Bergen-Belsen, unde ea a reușit să își regăsească, în sfârșit, prietena, riscându-și viața în încercarea de a o salva.

„Noaptea trecută, chiar în timp ce dormeam, Hanneli a apărut brusc în fața mea. Am văzut-o îmbrăcată în zdrențe, iar fața ei era subțire și obosită. M-a privit cu tristețe și reproș și am putut citi mesajul din ochii ei: «Oh, Anne, de ce m-ai părăsit: Ajută-mă, ajută-mă, salvează-mă din acest iad! »”

- ANNE FRANK ÎN JURNALUL EI, NOIEMBRIE 1943

Povești de la Auschwitz

„O carte sfâșietoare despre prietenie, pierdere și supraviețuire. Împărtășind povestea vieții sale, Hannah Goslar îi aduce un omagiu celei mai bune prietene, Anne Frank, și milioanelor de oameni care au pierit în urma Holocaustului. O carte care ne învață cum să ne păstrăm umanitatea în fața răului.”

— Ronald Leopold, Director Executiv al Casei Anne Frank

Anne Frank

„Vocea Annei aparținea unei lumi foarte îndepărtate de locul acela, aparținea Pieței Merwedeplein în care ne petreceam după-amiezile complet acaparate de jocuri și de propria noastră imaginație. Acolo nu flămânzeam niciodată și dormeam în niște paturi calde, după ce părinți noștri cei iubitori ne pupau de noapte bună. Dar cu vocea aceea, pe care o cunoșteam prea bine, Anne îmi spunea că deținuții de la Auschwitz erau uciși cu gaze și că printre victime se număraseră și părinții ei. Cum era cu putință așa ceva?”

— Hannah Pick-Goslar, „Prietena mea, Anne Frank”

Povești de la Auschwitz

În nopțile reci, inima micului grajdar bătea precum galopul cailor.

„Murisem în multe feluri, dar mintea și corpul celui pe care odinioară îl chemase Heinz Oster încă funcționau, creierul încă îi gândea, inima încă îi bătea, încă respira. Mi-am dat seama, pe cât putea un adolescent de șaisprezece ani, că nu mă pierdusem niciodată pe mine cu totul.”

Mărturiile sfâșietoare ale lui Henry Oster (fost Heinz), micul îngrijitor de cai de la Auschwitz, dezvăluie realitățile terifiante din lagărele de concentrare și modul în care un băiat de doar șaisprezece ani a reușit să supraviețuiască unei întâlniri cu plutonul de execuție, riscului de a fi condamnat oricând să piară și foametei nemiloase.

Cum a putut el să-și păstreze speranța într-un loc în care viața sa valora mai puțin decât cea a calului pe care îl îngrijea?

Repartizat la munca istovitoare din grajdurile de cai de la Auschwitz, Henry s-a agățat cu disperare de credința că, dacă își îndeplinea îndatoririle în fiecare zi, avea șansa să prindă un nou răsărit. Din cei 2 011 de evrei care au fost arestați de Gestapo și deportați din Köln în 1941, doar 23 au supraviețuit. Henry a fost unul dintre ei. Paginile acestei cărți îți dezvăluie povestea sa, o poveste care îți distruge încrederea în umanitate pentru ca apoi să o reclădească grație empatiei și credinței, adevărații salvatori ai omenirii.

„Nu poți să-ți imaginezi ororile unui lagăr de concentrare decât dacă ai fost acolo, vâzându-le, respirându-le, simțindu-le mirosul, tremurând în frig, făcându-te invizibil atunci când mâna morții se întinde spre tine. Dar Henry Oster, un evreu în vârstă de 16 ani, a fost acolo, condamnat la patru ani de iad. Alături de autorul Dexter Ford, oferă acum descrieri cutremurătoare despre uciderea deținuților atunci când nu mai puteau presta muncă utilă, dar și detalii despre alte evenimente îngrozitoare.”

― Stan Mott, scriitor, despre cartea Micul îngrijitor de cai

Anne Frank

„Fiecare dintre noi a primit în îngrijire trei sau patru iepe. Nemții ne-au spus foarte clar că acești cai erau mult mai valoroși decât noi, deținuții: dacă se întâmpla ceva cu unul dintre caii aflați în grija noastră sau cu vreun mânz, puteam fi siguri că nu am fi apucat să ni se repartizeze altul; am fi devenit «divertismentul de duminică», la fel ca în ghetoul din Łódź – am fi fost spânzurați la poarta principală, la amiază, în timp ce fanfara militară a lagărului ar fi interpretat o melodie sumbră.”

— Henry Oster, „Micul îngrijitor de cai”

Unele dintre ultimele mari povești nespuse ale Holocaustului.

Pachetul Prin ochii supraviețuitorilor

Eliberarea lor din infernul lagărelor de concentrare a marcat doar începutul. Pentru supraviețuitorii Holocaustului, drumul către vindecare și eliberare de povara traumelor a durat ani întregi. Acestea sunt mărturiile lor tulburătoare, ilustrând suferința și tragediile prin care au trecut și trăgând un semnal de alarmă asupra importanței speranței, empatiei și compasiunii în salvarea omenirii de la întunericul său.

Eliberarea lor din infernul lagărelor de concentrare a marcat doar începutul. Pentru supraviețuitorii Holocaustului, drumul către vindecare și eliberare de povara traumelor a durat ani întregi. Acestea sunt mărturiile lor tulburătoare, ilustrând suferința și tragediile prin care au trecut și trăgând un semnal de alarmă asupra importanței speranței, empatiei și compasiunii în salvarea omenirii de la întunericul său.

Recenzii de la cititori

Josef Lewkowicz

Josef Lewkowicz

Înainte de invazia orașului său natal, Josef Lewkowicz a locuit cu familia în Działoszyce, lângă Cracovia, în Polonia. După invazie, a petrecut trei ani în șase lagăre de concentrare înainte de a călători prin Austria și Germania, în calitate de ofițer de informații. Josef are acum 97 de ani și locuiește în Ierusalim.

Michael Calvin

Michael Calvin este un scriitor premiat și autor de bestsellere Sunday Times, cărțile sale fiind foarte apreciate pentru impactul lor. A colaborat cu sportivi celebri, precum Sir Alastair Cook, Dylan Hartley și Gareth Thomas, și este singurul scriitor care a câștigat Premiul British Sports Book of the Year timp de doi ani la rând

Henry Oster
Hannah Pick-Goslar

Hannah Pick-Goslar

sau Hanneli, așa cum îi spuneau prietenii, s-a născut în Berlin, în anul 1928, într-o familie de evrei. În anul 1933, după ascensiunea lui Adolf Hitler și a Partidului Nazist, familia Goslar s-a mutat la Amsterdam. Hannah a frecventat Școala Montessori nr. 6, unde a devenit cea mai bună prietenă a lui Anne Frank. În iunie 1943, Hannah, tatăl ei, bunicii materni și sora sa mai mica, Gabi, au fost arestați și trimiși în lagărul de tranzit Westerbork, apoi în Bergen-Belsen. Hannah a supraviețuit timp de 14 luni până când lagărul a fost eliberat în 1945. Ea a emigrat în Palestina sub Mandat Britanic în 1947, puțin înainte ca aceasta să devină Israel, și s-a pregătit pentru postul de asistentă medicală. După pensionare, Hannah s-a putut bucura de cei 3 copii, 10 nepoți și 31 de strănepoți. A decedat în anul 2022 la vârsta de 93 de ani.

Henry Oster

Henry Oster

la numai șaisprezece ani, a supraviețuit privațiunilor din ghetoul Łódź, unui pluton de execuție la Auschwitz, unei selecții între viață și moarte în lagărul de exterminare Birkenau, atacului cu mitralieră al unui avion aliat și foametei din Buchenwald. El și-a reconstruit viața în America, devenind Henry Oster. Ajuns pe noul continent la vârsta de 18 ani, fără familie, fără să vorbească limba engleză, fără bani și fără educație, el și-a dedicat viața creării unei lumi mai bune și mai umane. La împlinirea vârstei de 85 de ani, Henry încă lucra ca profesor de optometrie recunoscut la nivel mondial. Prin activitatea și prin cărțile sale, el a ajutat oamenii să vadă binele care îi înconjoară, dar și pericolul unei lumi în care lăsăm ca ura să ne orbească.

Henry Oster