Înapoi în site 
Bonus: primele 1000 de comenzi vin însoțite de o ilustrație realizată chiar de maestrul Horațiu Mălăele.
Cu emoția artistului desăvârșit și luciditatea omului care mai cere puțin timp, Horațiu Mălăele surprinde în noua sa carte distanța dintre viața pe care și-o imaginează și cea care îi joacă mereu feste. Ridicolul și vanitatea lumii sunt aduse în lumina reflectoarelor, în timp ce iubirea, tristețea și fragilitatea își fac loc cu timiditate. În această mare comedie a existenței, Maestrul surprinde cu ironie și sensibilitate frumusețea condiției umane, iar poveștile sale devin poveștile noastre, ale tuturor celor care am găsit, măcar o dată, puterea de a nu lua viața în serios.
*Livrare din data de 27 octombrie
Nu te poți «plictisi» niciodată de «isprăvile» lui Horațiu, pentru că în aura lor te pierzi și te regăsești, te bucuri și oftezi, te amuzi și cazi pe gânduri. O EXPERIENȚĂ ÎMBOGĂȚITOARE!
— Andrei Pleșu
„Cu toții credem că viața noastră ar trebui să fie mult mai frumoasă, mult mai lungă decât lată, mai bogată, mai nu știu cum. Vieții puțin îi pasă ce crede despre ea cel care o trăiește.”
Horațiu Mălăele
Horațiu Mălăele își adună gândurile, amintirile, iubirile, desenele și mirările și pornește, cu umorul lui inconfundabil, înapoi prin propria lume.Trece prin teatru și culisele culturii, prin absurdul vremurilor, prin iubire și dor, prin oamenii care i-au rămas aproape, prin România lui și prin locurile în care memoria încă știe drumul spre casă. Iar dincolo de toate ajunge acolo unde timpul avea altă măsură: în copilărie.Când tandru, când mușcător, când melancolic, când de o veselie fără apărare, Mălăele privește lumea cu aceeași curiozitate cu care o desenează: îi caută ridicolul, fragilitatea, frumusețea și miracolul. O carte despre timpul care trece, dar mai ales despre ceea ce rămâne: artă, iubire, memorie și bucuria încăpățânată de a fi aici.
Desenează superb. Joacă genial. Recită fabulos. Regizează minunat…ca și când toate astea n-ar fi fost de ajuns… și scrie excepțional! Nu poți decât să-l iubești! N-ai scăpare… îl iubești și gata!
Un Artist cât o lume!
— Oana Pellea
Între lumea contemporană, cu toate vanitățile ei, și Parisul unei lumi apuse, Horațiu Mălăele explorează aceeași condiție umană: sublimă în aspirații, fragilă în iubire și adesea caraghioasă în manifestări. Maestrul surprinde ridicolul, dezumflă vanitatea, îmbrățișează clipa și te invită s-o trăiești alături de el, în două cărți în care trecutul se împotrivește uitării, prezentul își întâlnește propria caricatură, iar râsul și melancolia devin două feluri de a spune același lucru: râsul și lacrima se nasc adesea din aceeași întâmplare.
„Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea în viață. Aveam un strabism pronunțat, eram dislexic și de-abia citeam, toți cei din jur – profesori și copii – râdeau de mine, eram numit prostu’ clasei, în pauză mi se lipeau pe spate bilete cu apelativul ăsta, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferință. Înțelesesem că sunt prost, urât, și că nu sunt bun de nimic. Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns și a vorbit puțin cu mine, La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar:«Tu ești un geniu».
Iar eu am început să fiu.”
„Un observator lucid al condiției umane, cu un umor subtil și o profundă înțelepciune. Jos pălăria, maestre!”
― Diana
„Un OM extraordinar, un artist genial. Am început cu OM pentru că - dincolo de arta pe care ne-o oferă, OMUL din spate e de o calitate mult peste vremurile pe care le trăim.”
― Bogdan
„Dacă inima n-ar iubi, nici dorul n-ar fi! Prețuire cu mulțumire, stimate domnule poet, pentru emoția cărții dăruite! Respect și admirație!”
― Janeta
„Dumnezeu a fost darnic, maestre, darul scrisului, al desenului, al interpretării, al umorului. Să ne trăiți!”
― Bianca
