Înapoi în site
În cea mai nouă carte a sa, Igor Bergler se ține de glume și ne invită să explorăm Ronania, un ținut îndepărtat condus de Klaun Împărat și dregătorii săi Sorinache Desuptdeal, Lucrețiu Șasebude, Limbricel Răscrăceanu-Coteț, Parcel Ciolanu, Kati Vipereanu-Fierea și, bineînțeles, Generalul Teacă, dregător șef și mâna mai puțin dreaptă a împăratului.
Sună cunoscut? Nici vorbă, nu există nicio legătură cu România! Însă dacă îți dorești o porție sănătoasă de umor asezonată din plin cu sarcasm din cel mai mușcător, ești binevenit în Ronania. Aici oricum nu prea mai vrea nimeni să stea, toți ronanezii vor să plece.
Această carte este un pamflet. Orice asemănare cu personaje, locuri sau situații din viața reală este nu numai întâmplătoare, ci și nedorită de autor. Cei care s-ar putea identifica, din rea-voință sau prostie, cu personajele ficționale din carte suferă de o boală destul de răspândită în lume, sindromul buricului pământului.
Care este secretul succesului în politică? Această carte nu îți oferă răspunsul irevocabil, e doar un pamflet, o oglindă de bâlci în care se reflectă Ronania, un ținut îndepărtat în care dregătorii nu dreg niciodată nimic și unde nici latrinele nu pot fi desfundate fără înființarea unei comisii de specialitate.
Jumătate cronică, jumătate pamflet și jumătate bildungsroman (sic!), aventurile lui Moș Teacă cel Nou dezvăluie istoria unui ținut în tranziție, în care obediența, lăcomia și cinismul îți garantează un loc călduț într-un ecosistem bizar, populat de o menajerie de personaje fără scrupule sau prea multe dovezi de inteligență.
Moș Teacă
general, generalul armatei defensive și de apărare, dregător-șef, tâmpit iremediabil (vorba lui Hasek)
Klaun Împărat
Împăratul Ronaniei
Parcel Ciolanu
Președintele Partidului Scatofagiștilor (de stânga și de dreapta)
Lucrețiu Șasebude
Dregătorul internelor și al interioarelor
Limbricel Răscrăceanu-Coteț
Dregătorul Inculturii Absolute
Varanul
el însuși, stăpân al câinilor săi Gâdele și Bădia
— Pe noi ne interesează arborii familiali. Ăia genealogici. De acum nu trebuie să mai existe în nicio instituție a statului angajat care să nu fie rudă sau cumătru cu alți angajați. Marile familii au făcut în Occident țările alea prospere. Și capitalismul. Hohenzollern și Sigmaringen și Tudor și Bourbon. Și așa mai departe. Dinastii. Numai așa putem prospera. Verifici. Care nu e rudă, cel mult de gradul doi, afară cu el, la muncă, nu la întins mâna! Ai înțeles?
— Da, să trăiți.
— După aia faci tu o vizită la Curtea Corupților din Ronania, CCR, și vezi să rezolvi legile. Furăciunile se pedepsesc doar de la o anumită sumă în jos. Nu putem avea milionari arestați. Cum să stea unul obișnuit cu încăperi vaste, vile luxoase cu piscină, într-o încăpere de doi pe doi? Eventual cu nu știu ce nespălați, să le miroasă ciorapii? Cum? Asta e barbarie. Dați repede o lege, s-o scrie Dordebanu ăla, șeful de la CCR, și cucoana aia, fosta judecătoare, am uitat cum o cheamă, că și dacă se prinde furând vreun milionar sau ceva rudă din asta din arbore, maxim să dea banii înapoi, eșalonat pe vreo cinzeci de ani. Și cu prescripție la o săptămână. Să fie armonie. Să ne iubim între noi. Ce atâta ură și învrăjbire? Datoria omului, mai ales a demnitarului, e să încerce. Cum se zice la voi în armată? Aici nu se fură, se completează.
— Da, ha, ha, spuse Teacă, în sfârșit înțelegând cam ce voia Klaun de la el, prin puterea ilustrativă a exemplului. Și pe cine mai băgăm la pușcărie? Lăsăm gardienii șomeri?
— Cum pe cine? Hoții meschini. Ăia limitați, care nu au viziune, nu sunt în stare să gândească di granda, lipsiți de imaginație. Cu ăia, fără milă. Ai furat o pâine – zece ani de pușcărie. Un cozonac, aici îi dăm mai puțin, omul începe să dea dovadă de un început de viziune. Ăștia trebuie încurajați și cooptați. Ai furat din magazin? Depinde ce ai furat. Dacă e un Ferrari, de exemplu, depinde de la cine l-ai furat. Că și asta e important. Nu putem lăsa toți nespălații să fure de la noi, ăștia, băieții de gașcă. Că se surpă lumea civilizată. Clar? De fapt, misiunea ta este să mă ajuți să împlinesc pohta ce-am pohtit. Să desăvârșim Republica Infractorilor.
Igor Bergler este cel mai bine vândut scriitor român din ultimii 30 de ani, realizator de televiziune, regizor, scenarist și critic de film, specialist în marketing, doctor în Managementul campaniilor electorale și profesor de Naratologie.
Primul său roman, Biblia pierdută, apărut în 2015, a stabilit un record de 250.000 de exemplare vândute și a fost publicat în peste 30 de țări, de cele mai mari grupuri editoriale ale lumii – de la Penguin Random House la Grupo Planeta. A fost depășit ulterior de Testamentul lui Abraham, publicat în 2017, care s-a vândut în peste 300.000 de exemplare. A urmat un an mai târziu un volum de proză scurtă, 6 povești cu draci. Toate cele 3 volume au câștigat marele premiu la cel mai important eveniment editorial din România, Târgul de carte Gaudeamus. Publicat în 2021, Minciuna lui Michelangelo. Catedrala în flăcări a stabilit noi recorduri pe piața de carte din România.
Autorul asta e intrigant rau. Nu stiu exact ce termen sa folosesc - fluid pentru ca in momentul in care crezi ca l-ai prins in palma, iti scapa printre degete. S-a zis ca e un Dan Brown roman (eu cred ca asta e o comparatie nedreapta, al nostru e mult mai bun). A fost comparat și cu Umberto Eco. Cinci stele mari!
Maria Pogon
Pentru mine cărțile scrise de domnul Igor Bergler au fost primele cărți scrise de autori români care m-au determinat să las recenzii. Aceste cărți reprezintă adevărate porți spre cunoaștere, nu reprezintă doar o privire către ficțiune, ci o incursiune in cunoașterea unor subiecte universale.Grad Bianca
Citindu-i toate cărțile, m-am obișnuit cu stilul narațiunii, pe care îl ador nespus! Suspansul, satisfacția pe care o oferă cititorului avizat de a anticipa corect, personajele complexe pe care le creează, umorul, conceptele noi. Îi mulțumesc pentru toate cărțile pe care le-a scris și le va scrie! Sunt mândră că sunt contemporană cu Igor Bergler!
Adriana Marghescu
Odată ce ai citit cărțile lui Igor Bergler o să devii inevitabil fan, este genial ca și scriitor. Nu înțeleg asocierea cu Dan Brown, Igor Bergler este cu mult deasupra lui.Neagoe Mihaela
Romanele lui Igor Bergler mi-au plăcut la nebunie, dar ce face aici depășeste cu mult orice așteptare aș fi avut. E cea mai bună carte pe care am citit-o în ani! Iar dacă aș fi putut să-i dau zece stele, i-aș fi dat.
Dan Cruceanu
De obicei îmi plac lucrurile compacte, stricte și la obiect. Nu prea e cazul în lumea lui Igor Bergler, unde diavolul se ascunde tot timpul în detalii. Detalii, acuratețe istorică, plasare corectă în spațiu și timp, și alte elemente pe care mie mi-ar fi greu să le urmăresc fără un ghid bun.
Rareș Hudac
