Un petic de gheață pe drum, o favoare acordată unui străin fermecător, o albină prinsă sub un voal de
mireasă – poate un singur moment de ghinion să schimbe direcția unei vieți? Sau mai degrabă, poate o
înlănțuire de astfel de clipe aparent nesemnificative să te aducă pe marginea prăpastiei, asemenea
pieselor de domino?
În acest roman hipnotizant, finalist al Premiului Booker 2023, familia se clatină
între tensiunea apăsătoare a prezentului și ecourile neliniștitoare ale trecutului, care răzbat cu o
forță de neoprit. Nu este doar o poveste despre o familie în cădere liberă, ci o tragicomedie în care
deciziile noastre – fie ele mărunte sau majore – ajung să preia controlul asupra noastră.
„Nu vei citi un roman mai trist, mai adevărat și mai amuzant anul acesta.”
Familia Barnes trăiește într-un micuț oraș irlandez, unde dorințele atârnă cu greutate pe umerii celor care le nutresc. Și cu un soț sedus de teorii conspirative (și nu numai), o soție care visează la zilele ei de glorie, o fiică adolescentă disperată să își schimbe imaginea de elevă-model și un fiu pe cale să fugă de acasă, secretele familiei nu pot fi decât unele devastatoare. Într-un roman cu o forţă literară incredibilă, câștigător al unui Nero Gold Prize, Paul Murray construiește cu măiestrie și mult umor portretul unei familii în pragul unui colaps emoțional, financiar și... ecologic. Descoperă o comedie involuntară despre o familie pentru care eșecul nu este o opțiune – este inevitabil.
Te duci la cursuri și discuți poezii celebre. Sunt pline de lebede, ulex, muri, leoparzi, flori de soc,
munți, livezi, lumina lunii, lupi, privighetori, flori de cireș, stejari, nuferi, albine. Chiar și
versurile mai noi mustesc de natură. E ca și cum poeții n-ar trăi în aceeași lume cu tine. Ridici mâna
și spui: Nu e ciudat că poeții continuă să observe natura în creațiile lor, dar nu observă niciodată că
natura se restrânge? Citind poeziile astea, ai crede că lumea e la fel de plină de natură ca oricând,
deși în ultimii patruzeci de ani o mulțime de animale și de habitate au fost exterminate. Cum de poeții
nu observă asta? Cum de nu observă tot ce a fost distrus? Dacă se pricep atât de bine să observe?
Când ne uităm în jur, nu vedem decât cum lumea e dusă de râpă. Dac-ar fi adevărate, versurile ar fi pur
și simplu despre cum umblăm printr-un imens cimitir sau printr-o groapă de gunoi. Singurul loc unde mai
găsești natură sunt poeziile, e o tâmpenie. Chiar și oamenii sensibili sunt niște mincinoși nenorociți,
spui.
Ba nu, nu spui, stai în bancă, tăcută ca întotdeauna.
Ai simțit vreodată că viața se joacă cu tine, trimițându-te într-o cursă nebună de evenimente absurde, doar pentru a te face să râzi când ar trebui să plângi? Acest pachet de romane face exact asta - te atrage cu situații comune, dar încărcate de un comic involuntar, ca apoi să-ți livreze o lovitură emoțională exact când te aștepți mai puțin. Pe măsură ce te adâncești în poveste, vei descoperi o explorare fină a relațiilor umane, a seismelor interioare care zdruncină echilibrul și a micilor decizii care devin începuturile unor prăbușiri spectaculoase. Momentele de râs se transformă lent în reflecții dureroase despre viață, iar când ajungi la final, te întrebi ce s-a întâmplat cu emoțiile tale. Cumva, aceste romane îți lasă o amprentă profundă, iar râsul și plânsul se amestecă atât de bine, încât nu mai știi ce simți cu adevărat.
Paul Murray s-a născut în 1975 la Dublin. Este autorul mai multor romane, între care Skippy Dies (2010), care s-a aflat pe lista lungă a Booker Prize și a fost finalist la National Book Critics Circle Award, și The Mark and the Void (2015), câștigător al premiului Bollinger Everyman Wodehouse și desemnat de revista Time drept una dintre cele mai bune 10 cărți de ficțiune ale anului 2015. Înțepătura albinei (2023) a obținut, printre altele, un Nero Gold Prize şi a fost inclus pe lista celor mai bune cărţi ale anului de NPR, The Guardian, The Economist, New York Public Library şi BBC.