Gustul pacatului

Sunt un păcătos cu zâmbet cu gropițe și păr perfect, și știu cum să fac păcatul divin..

O gală oarecare. Un amalgam de oameni bogați și un pahar de scotch băut în liniștea serii. Până apare EA. Într-o scânteiere de mătase roșie și o naivitate aproape viciată de trăsăturile ademenitoare.

Să o privesc mă face să simt că mâna mea se află pe un voal care ascunde un mister plin de putere. Așa mă simțeam când priveam ferestrele cu vitralii ale bisericii mele. Așa simțeam față de Dumnezeu.

Ce noapte plăcută, spune el. Privirile li s-au încrucișat, un zbucium interior e pe cale să explodeze, iar legătura dintre cei doi se va transforma dintr-un experiment al îndoielii într-o explorare trupească și sufletească deopotrivă.

***

În Gustul păcatului, a treia carte din cea mai populară serie, Confesiunea unui preot, avem de-a face cu o poveste nouă, total neașteptată, în care intră în scenă fratele lui Tyler, Sean, care se îndrăgostește de Zenny, o tânără de-o frumusețe ce ar putea a isca un război. Zenny se pregătește să devină călugăriță, iar înainte de a face asta trebuie să guste din toate plăcerile vieții, să știe ce lucruri minunate poate simți și face un trup.

Descoperă o poveste de dragoste inspirațională, cu întorsături de situație excepționale, ce evoluează de la pagină la pagină de la cele mai simple emoții până la cele mai complexe freamăte ale sufletului. Va trebui Sean să repare așa-zisul rău făcut de fratele lui sau va trăi cu mult curaj o poveste de dragoste intensă?

Gustul păcatului e o mărturisire de-o frumusețe aparte despre credință, dragoste, dorință, familie și sacrificiu.

Fragment

De fapt, văd întâi rochia: o scânteiere de mătase roșie, înfiorată, un tiv care dansează în brațele brizei. Îmi pare o capă roșie fluturată în fața unui taur; în câteva secunde, redevin Sean Bell, cu tur triumfal cu tot, și schimb direcția, urmând scânteierea seducătoare a mătăsii roșii până când găsesc femeia căreia îi aparține.

Ea privește în direcția opusă sticlei și amalgamului de oameni bogați de dincolo de ea, sprijinindu-se de unul dintre cablurile masive care ancorează vârful clădirii de terasă. Briza se joacă în mătasea care-i îmbrățișează trupul, înfoindu-i partea de jos a fustei și trasând contururile ademenitoare ale taliei și șoldurilor ei. Luminile orașului i se reflectă pe pielea maronie a brațelor și spatelui expuse. Urmăresc din priviri curbatura spinării sale, până acolo unde rochia i se mulează pe fund, și înapoi sus, spre aripile delicate ale omoplaților ei, intersectate de bretele roșii, fine.

Se întoarce când îmi aude pașii. Aproape că mă opresc, pentru că nu e doar frumoasă, ci e și tânără. Nu la limita legii, dar pare studentă. Cu siguranță prea tânără pentru un tip de 36 de ani.

Și totuși, nu mă pot opri. Îmi aleg un punct în care să mă sprijin de cablul gros de ancorare de lângă ea și îmi vâr mâinile în buzunare, iar când o privesc, chipurile noastre sunt luminate de auriul care se revarsă dinspre gală.

Ochii i se măresc când mă privește, iar buzele i se despart ușor, de parcă ar fi șocată de fața mea, de parcă nu i-ar veni să creadă ce vede. Dar renunț repede la idee. Mai degrabă nu îi vine să creadă cât de superb e părul meu.

Doar dacă nu am mâncare pe față... sau ceva asemănător? Îmi trec o mână peste gură, pe furiș, să mă asigur, iar ochii ei urmăresc mișcarea cu o lăcomie care îmi aprinde un foc mocnit în vintre.

În lumina potrivită, îi văd bine fața, în sfârșit. Nu e doar frumoasă. Este incredibilă, uluitoare. Are genul de frumusețe care inspiră cântece, tablouri, iscă războaie. Chipul ei este un oval delicat, compus din pomeți înalți și ochi mari, căprui, un nas ușor cârn, cu un piercing care scânteiază într-o parte, și o gură de la care nu îmi pot lua ochii. Buza ei inferioară este mai mică decât cea superioară, și pare că se bosumflă extrem de atrăgător. Portretul este încadrat de o claie de bucle mărunte.

Iisuse. Frumoasă. Ce cuvânt stupid – doar o umbră vagă a realității. Torturile și aranjamentele de pernuțe sunt frumoase. Femeia asta e cu totul altceva. Ceva care mă face să clipesc și să privesc în altă direcție, pentru o clipă, pentru că să o privesc pe ea îmi trezește ceva în gât și în piept. Să o privesc mă face să simt că mâna mea se află pe un voal care ascunde un mister plin de putere. Așa mă simțeam când priveam ferestrele cu vitralii ale bisericii mele.

Așa simțeam față de Dumnezeu.

Să mă gândesc la biserică și la Dumnezeu îmi înfige în coaste țepușa obișnuită a iritării și mă obligă să îmi revin. Sunt convins că femeia crede că oi fi vreun lunatic, din felul în care m-am apropiat de ea fără ca măcar să păstrez contactul vizual. Capul la joc, Sean, îmi spun. Tur triumfal, tur triumfal.

- Ce noapte plăcută, încep.

Întoarce capul mai mult, iar capetele buclelor îi sărută umerii goi, și dintr-odată tot ce vreau să fac este să îi sărut și eu, să îi dau la o parte buclele și să îi sărut clavicula până începe să tremure.

- Așa e, îmi răspunde, într-un târziu. Doamne, vocea ei. Este dulce și înaltă, cu o urmă vagă de răgușeală în colțul cuvintelor.

Fac un semn din cap spre petrecere.

- Doctor sau donator? întreb, încercând să îmi croiesc drum spre întrebarea reală: Ai venit neînsoțită?

Ochii ei se măresc iar, și îmi dau seama că vorbele mele au surprins-o, deși nu pricep de ce. Pare o întrebare suficient de normală. Are o scânteie de neînțeles în priviri, înainte să o înăbușe.

- Nici, nici, răspunde, și acum știu că nu îmi imaginez precauția din vocea ei.

La naiba. Nu vreau să o sperii, dar nu știu nici dacă e cu mult mai bine ce vreau. E atât de tânără, prea tânără să o invit la mine, prea tânără să o trag după mine într-un balcon tainic, unde să cad în genunchi și să aflu ce gust are..

Ce spun cititoarele

Minunată, profundă, sexy și devastatoare. Asemenea oricărei cărți scrise de Sierra Simone. Temele despre sex și Dumnezeu pe care le-a explorat în „Confesiunea unui preot” sunt puse acum în discuție într-un mod diferit, cu personalități ce-ți taie respirația și cu o povestea care nu vei dori să se termine.

- Laurelin Paige

Nu pot exprima în cuvinte ce povești extraordinare scrie Sierra Simone. Cât timp am citit cartea, soțul mi-a spus că sunt o „epavă emoțională”. Am izbucnit în plâns de îndată ce am terminat primul capitol. Știi că o carte e bună când nu-ți poți stăpâni emoțiile. Am simțit întreaga poveste, dar „Gustul păcatului” e mai mult decât o poveste. E un statement, un subiect de discuție în sine. Un romantism dublat de probleme religioase și sociale. Un roman spectaculos, curajos, sexy, fără cusur, de care ai nevoie în viața ta.

- Tijuana

„Gustul păcatului” este mixul perfect între sacru și profan care explorează spiritualitatea și pasiunea cu ajutorul iubirii. Sierra Simone reușește să ne arate cât de normală este, de fapt, dorința carnală și continuă să fie acea regină a iubirii și a sexului, în timp ce personajele principale, Sean și Zenny, te vor inspira să te cunoști mai bine și să iubești cu toată inima

- Ang

Dacă te-ai îndrăgostit de Tyler Bell în „Confesiunea unui preot”, atunci îl vei iubi din toată inima pe fratele lui, Sean Bell. Ajuns la vârsta de 36 de ani, Sean e acel bărbat fatal conștinent de atuurile sale, lucru pe care nu-l ascunde. Nu a avut niciodată o relație în adevăratul sens al cuvântului, dar simpla lui apariție înnebunește orice fată. Am iubit fiecare părticică din povestea lui Sean… O recomand cu drag tuturor!

- Kat

Am iubit „Confesiunea unui preot”, însă „Gustul păcatului” este mai mult decât minunată. Un roman captivant, plin de pasiune, fierbinte și, mai ales, intens. La început am ezitat când am văzut număr de pagini, însă nu am lăsat cartea din mână până nu am terminat-o. A fost fix ce aveam nevoie. Scriitura autoarei este frumoase, iar firul narativ te poartă printr-o sumedenie de emoții. Sean este fantastic, sexy, oarecum arogant, dar îi pasă foarte mult de Zenny. Ea e atââât de inocentă și amuzantă. Iar chimie dintre ei e inegalabilă. Per ansamblu, o poveste excepțională.

- Pavlina